În gramatica oricărei limbi vorbite și/ sau scrise, sintaxa desemnează regulile de îmbinare a cuvintelor într-o propoziție, astfel încât prin procedeele stilistice folosite să rezulte expresivități ale limbajului, ale comunicării prin limbă. Există și o gramatică a limbajului plastic, unde sintaxa imaginii se referă la dispunerea elementelor de bază din morfologia specifică (punctul, linia, forma, studiul culorilor) pentru o organizare echilibrată a spațiului dat, generic denumită compoziție plastică (închisă, dinamică etc), înțeleasă și ca imagine vizuală finală, respectiv lucrarea ce urmează a fi expusă publicului.
Expoziția Sintaxe contemporane este unitară prin cromatica telurică folosită, nuanțele picturale maronii dominând imaginile. Mai decorativ, grafic și ordonat, Tar se folosește de materialitatea pigmenților monocromi uscați în straturi, creând iluzia folosirii unor petice „cusute” direct pe suprafața pânzei, cu un sesizabil aspect tridimensional asemănător basoreliefului. Uneori apelează la culori, roșu sau albastru, integrate ton în ton în compoziția lucrărilor, abstracte dealtfel, cu excepția unui diptic care camuflează discret, în fundal, concretețea unui nud feminin.
Mai liric și expansiv, aparent dezordonat, Brăteanu supune pigmenții la o dispersie fluidă, similar unei picturi plein-air proaspăt „distrusă” de acțiunea unei ploi spontane. Figurativul peisajelor, majoritar deluroase, devine abstract, compozițiile dobândind perspective aeriene neașteptate, evidențiate în mare măsură de cromatica diversă folosită, câteodată și din mici accente pure de roșu, verde, albastru, galben, ori de mirajul unei păduri, a unor căsuțe sau personaje din depărtare, mici detalii figurative.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu