marți, 6 aprilie 2010

APRILIE 2010



APRILIE 2010

Haiti, un popor de pictori rezistând realităţii

O premieră în România şi Europa de Est: Haiti, o insulă minunată, prin două evenimente organizate de Centrul Cultural Francez Timişoara în parteneriat cu Galeria Marassa Trois din Paris şi curatoarea ei, Natacha Giafferi-Dombres. Unitară şi deosebit de spectaculoasă este expoziţia de oriflame – drapele religioase vaudou (=voodoo, în engleză) confecţionate din satin, perle şi paiete – primenite de influenţe creştine catolice sau ortodoxe re-actualizate în creaţia artiştilor Georges Valris, Christian Dorleus, Madame Moreau, Nadine Fortilus, Maxon Scylla şi Bonhomme. Vaudou reprezintă un cult animist al triburilor yoruba din vechiul regat al Dahomey-ului, Africa de Vest (Benin, Togo, Ghana, Nigeria), în care omul dorea concilierea sa cu forţele supranaturale ale zeităţilor locale prin intermediul vrăjilor, descântecelor şi al sângelui purificator. Credinţa este răspândită în Insulele Caraibe odată cu venirea sclavilor negri pe întinsele plantaţii de trestie de zahăr. Mai târziu şi poate nu întâmplător, Independenţa statului Haiti, primul colţ de pământ amerindian descoperit de Cristofor Columb, a fost obţinută în urma a nenumărate revolte, conspiraţii sau asasinate, vaudou devenind între timp religie oficială alături de cea catolică. În paralel, la Muzeul de Artă s-a vernisat expoziţia pictorilor Eddy Saint-Martin, Prince Luc, Calixte Henry, Nicolas Dreux, Wilson Bigaud, Louverture Poisson, Roger Françios, Stivenson Magloire, Ismaël Saincilus şi Frantz Zéphyrin – o selecţie de lucrări eclectice încadrate curentelor primitive, naive, simboliste şi contemporane, un motiv de prospeţime cromatică dată de exotismele ecuatoriale specifice locului. Evenimentul a fost întregit de conferinţa Haiti, un popor de pictori rezistând realităţii susţinută de aceeaşi curatoare, ca omagiu pentru comunitatea artistică recent lovită de un cutremur dezastruos şi periodice uragane.














Exerciţii de reflecţie

Tot la Muzeul de Artă, o expoziţie realizată cu tandreţe sufletească, autor Onisim Colta (Arad): Exerciţii de reflecţie. Aspecte ale unui demers plastic. Lucrările sunt supuse unei geometrii simple şi calde, când prin desene figurative, când prin forme sculpturale - confecţionate din neconvenţionalul ambalaj de carton ondulat şi un fir de nisip colat - relativ austere. În ambele variante, abstractul este cuprins de prospeţime şi căldură cromatică, precum vechimea unui pergament excelent conservat. Ansamblul reflecţiilor plastice presupune o încărcătură exhaustivă despre libertate şi sensibilitate, despre cuget şi credinţă, fără a fi impuse în mod direct şi obligatoriu. Ele se simt. Astfel, aşa cum tihna autorului-i este aşternută peste lucrări, aşa mentalul receptorului se-nclină-n faţa atmosferei nevăzutului. Iar mâine dacă lumea pare pustie, este de ajuns o carte, o pâine şi un peşte, şi re-începe totul...





Retro-expectativă nevralgică

La Galeria Helios o expoziţie al unui Pictor-locatar. Retro-expectativă nevralgică 1975-2010 semnată de Traian Abruda. Zeci de picturi şi desene având dimensiunile unei coli ministeriale, se împart în două teme majore: o serie de portrete executate prin diverse modalităţi de reprezentare figurative, abstracte sau caricaturale, intercalate de seria picturilor urbane, create parcă din cadrul unicului geam al singurului apartament de bloc – acestea din urmă fiind însoţite de calambururi (auto)ironice integrate în ansamblul imaginilor şi a gamei cromatice pulverizată prin tuşe scurte, spontane. Predominant ilustrativă, fantezia artistului este debordantă în fiecare din lucrări, aceasta fiind o caracteristică a autorului de-a lungul a 35 de ani de creaţie plastică.






Creativitatea octogonului

În cadrul programului Invitaţi – dedicat recuperării identităţii artistice exprimate activ pe alte meleaguri de către plasticieni originari din Timişoara şi/sau România – Fundaţia Interart Triade a găzduit expoziţia semnată de Csápo Ildiko (Basel, Elveţia) intitulată Urme. Spaţii. Semne. Pornind de la forma picturală bidimensională a pătratului ca element universal sobru şi antidinamic, creativitatea octogonului este folosită în mod organizat de către artistă drept şablon al atmosferei melancolice din spaţiul interior al instalaţiilor. Construcţia lor tridimensională supune atenţiei iluzii optice în funcţie de postura privitorului, la fel cum poetul îşi structurează cuvintele nocturne pentru a fi ulterior lecturate diurn şi repetitiv pentru a fi înţelese. Iar cumpătarea nu poate fi fascinantă decât prin logică, ori frumoasă numai prin libertate, amândouă variabile fiind culpabile în demersul plastic al artistei.






Doza de mister

La Galeria Calina, un ambient Musikal în bagheta pictorului Iosif Taşi – Tajó. Clape de pian din cărămizi-cărămizii ordonate pe podea, o pâlnie de gramofon răsărită ca o floare primăvăratică, portative cu note încrustate în material sau cu piroane agresiv îndoite în afară, spre ochii privitorului, apoi un instrument ciudat de lung şi clapete de-a dura-i. Şi o înaltă cutie cilindrică cât un turn cinetic cu ecouri neauzite, alăturată unui vis şi câtorva litere integrate pe un disk mare agăţat pe perete. Nicio pictură. Numai obiecte sculpturale din lemn, cu adaosuri din metal, hârtie, nasturi, cuie şi alte materiale. O doză de mister, aşadar, se aşterne cu instrumentişti nu din lumea noastră, deşi fantezia unora dintre noi ar putea interpreta uşor partiturile expuse. Nu este greu! Eu m-am uitat la ele, doar îngânând imaginativ un refren...







Realitatea Bănăţeană – supliment Paralela 45, 6 aprilie 2010





Clădirea ce a găzduit pe rând sediile Grupului de canotaj Regatta, Autoclubul Regal Român, Institutul Social Român Banat-Crişana, Academia de Arte Frumoase (mutată de la Cluj), Şcoala pentru Construcţii, apoi din anul 1955 filiala locală a Uniunii Artiştilor Plastici din România, împlineşte anul acesta 100 de ani de la inaugurare. Imobilul este ridicat după planurile primului arhitect al oraşului, Székely László (1877-1934), autorul actualei imagini urbanistice generale concomitent cu identitatea unor clădiri emblematice pentru Timişoara: Complexul Gimnazial al Piariştilor, Palatul Szechenyi, Casa Hilt & Vogel – unde la parter se află Galeria Helios, Palace (Pţa Victoriei); Banca de Scont (Pţa Libertăţii); Casa Brück (Pţa Unirii); Casa Maghiară – sediul redacţiei cotidianului Renaşterea Bănăţeană; Băile Neptun; Casa de Raport al Fondului de Pensii (Pţa Traian); Turbina; Abatorul Comunal şi altele, construcţii ce sunt definite în principal prin trăsăturile secesionismului (Sezession-Austria, sinonim la Jugendstil-Germania, Art Nouveau-Franţa, Modern Style-Anglia etc), dar şi ale neoclasicismului, unele dintre ele având elemente decorative preluate din arhitectura medievală. Prin urmare, la iniţiativa preşedintelui Ioan Szekernyes şi a directoarei Dana Gomboş, zece pictori, graficieni şi sculptori ce deţin tot atâtea ateliere de creaţie integrate sediului UAP Timişoara – Virginia Baz Baroiu, Lidia Ciolac, Constantin Flondor, Remus Irimescu, Octavian Maxim, Romul Nuţiu, Béla Szakáts, Dumitru Şerban, Viorel Toma şi Leon Vreme – au celebrat pe simezele Galeriei Helios centenarul mai sus amintit, fiecare artist cu stilul şi personalitatea lor creativă.










Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu