MAI 2010

MAI 2010

Expoziţiile lui Prier

O Retrospectivă între real şi imaginar la Muzeul de Artă, semnată de Friedrich Schreiber (Germania), originar din Timişoara, cu peste 80 de picturi cumulate pe patru capitole enunţate: Tablouri pictate în România, Timp şi spaţiu, Autoportrete deghizate şi Ciclul anonimilor. Caracterizate cronologic de lucrările Ziua secretă – 1965, Surparea simţurilor – 2009, intercalate de Chirurgul – 1988, câteva din principalele teme abordate de autor sunt ameninţarea, urmărirea şi dorul de libertate. Reprezentările figurative (personaje, ceasul, broasca ţestoasă, fluturi etc) precum şi cele ale construcţiilor arhitecturale cu perspective largi, spre infinit, definesc opera artistului de la bun început între parametrii suprarealismului şi al realismului fantastic, fără a fi puternic influenţat de viziunile lui De Chirico sau Dali.

În Galeria Mansarda a Facultăţii de Arte şi Design Timişoara, Elicondiu Iovan expune zeci de Venusoide, folosind preponderent suportul material al hârtiei fotografice învechite sau aproape expirate de lumina Soarelui... Venus, mai aproape de Helios şi un pic mai mică decât Terra... Imaginea dorsală feminină ca matrice vizuală universală ori ca element principal al perioadei matriarhale, este percepută mereu cu obsesie, pasiune sau maternitate. Asemănător zonei experimentale, cu spontaneităţi temperate şi sensibilităţi cromatice pământii aşternute ulterior cu pensula, caracteristic autorului, corpul feminin este pulverizat şi succesiv metamorfozat până la forma decantată a vaselor de pământ. Rămâne spaţiul budoarului cu aerul mereu intim al muzelor, rămăşiţa ancestrală opusă prototipului contemporan imediat, vulgar sau dulceag.

La Galeria Helios, figurativul Gabriel Bodnariu şi non-figurativul Gabriel Kelemen s-au reunit în expoziţia tandem, Gabriel. Picturile lui Bodnariu de mari dimensiuni, prezintă personaje umane reale în ipostaze ireale, cu fizionomii animaliere ori aflate la scăldat într-o baltă, în faţa unui camion; la picnic, dezbătînd dezinvolt în jurul unui tablou á la Piet Mondrian; apoi un autobuz înconjurat de copaci şi peşti înotând ca într-un acvariu... Atmosfera creată este cea a pustietăţi stranii şi a plutirii virtuale, cu asocieri la spaţiul suprarealist pe alocuri caracteristic lui René Magritte. La fel de virtuale sunt sculpturile şlefuite ale lui Kelemen. Expuse grupat, câteva sunt obţinute prin îmbinarea modulară a formelor compacte, sinuoase şi intens colorate, încolăcite între ele aidoma vrejurilor vegetale. Altele sunt asemănătoare unor seminţe fantastice din interiorul cărora pot izbucni oricând elemente din lumea ficţiunilor.

Câteva portrete realizate prin Amprentare şi un debut în tandem al studenţilor Laura Alexandra Sava şi Szábo Ándor (clasa prof. Suzana Fântânariu) la Papillon Café. Lucrările celor doi se încadrează vizualizărilor microscopice, imaginile grafice conţinând detalii gingaşe caracteristice atingerilor tactile. Părăsind penelul în favoarea folosirii directe ale degetelor şi ale urmelor ovale lăsate de ele, construcţia portretelor este atent dirijată, păstrând fizionomia şi trăsăturile modelului. Rezulatul final este unul contrar, caracteristica generală fiind spontaneitatea execuţiei.

Renaşterea Bănăţeană – supliment Paralela 45, 4 mai 2010