marți, 7 septembrie 2010

SEPTEMBRIE 2010


Peste 60 de picturi în ulei aflate în colecţia Muzeului de Artă din Timişoara, au constituit expoziţia Portretul bărbătesc din Banat (sec. XIX) – curator Elena Miklosik. Realizate în stil neoclasic (simplitate, principii riguroase, valori antice), Biedermeier (romantism burghez, elegant, cunoscut mai mult prin designul de mobilier) sau ca portrete oficiale, portretele reprezintă imaginea comanditarilor proveniţi din diferite medii sociale: împăraţi, regi, senatori, consilieri orăşeneşti, cetăţeni de vază sau artişti bănăţeni. Semnatarii sunt pictori bănăţeni ori din regiuni apropiate, printre cei mai cunoscuţi fiind Carl Brocky (născut la Timişoara, a devenit ulterior pictorul curţii regale engleze la regina Victoria şi regele Albert – multe din lucrările sale se pot admira la British Museum) – Portretul lui Franz Weldin; Daniel Constantin (revendicat în acelaşi timp şi de români şi de sârbi) – Portretul unui tânăr şi Portret de bărbat; Wälder JánosPortretul comitelui Ormós Zsigmond (fondator al Muzeului Banatului şi al Muzeului de Artă Timişoara, în 1895, în urma donaţiei sale testamentare) şi Portretul primarului Carol Küttel (unul dintre cei mai iubiţi primari timişoreni, familia sa fiind originară din Anglia); Stevan AleksićSlavko, muzicantul şchiop din Modoş şi Autoportret; Nicolae PopescuCălugăr capucin şi Portret de bărbat în armură. Alături de ei, lista expozanţilor este întregită de Wagner Anselm, Sava Petrović, Pavel Petrović, Dimitrie Turcu, Komlóssy Ferenc, Melegh Gábor, Mihail Velceleanu, Szamossy Elek, Anton Fialla, Adolf Humborg, Ioan Zaicu, Ferenczy József şi Kossak Josef, precum şi de o serie de anonimi.
(Fotografii primite prin bunăvoinţa Muzeului de Artă Timişoara)












Benedek Levente şi Philosophy in budoar, la Galeria Calina, cu o reprezentare plastică aflată sub semnul interzis al minorilor. Peste suprafeţele cu modele florale stilizate, unele din material textil în stil vintage, pentru tapiţer, altele având urme lăsate de rolele folosite de zugrav, sunt pictate sau colate imagini fotografice vechi, cu femei parţial nude, specific posturilor pin-up. Cunoscut încă din anul 1890, termenul constă în fotografii sau ilustrate cromo-litografice decupate din ziare, reviste, calendare sau postere informative, înfăţişând femei goale celebre devenite sex simboluri. Practica se impune în 1941 când imaginea divei Betty Grable a stat lipită pe toate uşile interioare ale dulapurilor soldaţilor americani. Ulterior, expunerea lor s-a extins în orice fel de spaţiu intim masculin, de la cabina unui şofer de camion până la budoarul(!) unui burlac. Dintre creatorii de pin-up-uri, cei mai cunoscuţi sunt Charles Dana Gibson, Alberto Vargas, Elvgren Gil, George Petty sau Art Frahm, iar lista de sex-simboluri, interminabilă: Pola Negri, Sonja Henie, Marlene Dietrich, Ingrid Bergman, Sophia Loren, Raquel Welch, Carmen Electra, Veronica Varlow şi multe, multe altele... Revenind la expoziţie, prostituatele din lucrări au atitudini afectuoase fireşti, duioase, bune pentru spectacolele de la Moulin Rouge sau pentru albumele de familie „extinsă”. Pentru ele, nimic vinovat! Tenta pornografică este dată de scurtele citate pictate manual precum firmele vechi, pe fundalul tablourilor, (Hardcore, Dirty Bitch, Free Blow Job etc), preluări din „filosofia” profesionistă apreciată de consumatori.







O expoziţie mult peste sezonul estival obişnuit, la Galeria Helios, autori Penkala Éva şi Barabás Márton (Ungaria). În tapiseriile triptice semnate de Penkala, firele subţiri şi aurite, aglomerate de grosimea celor din lână, mătase şi sfoară, stau aranjate riguros unele între altele în degradeuri impecabil realizate manual. De altă factură tehnică, remarcabilă este patchwork-ul (imagini mozaicale de mari dimensiuni, obţinută din petice textile în forme geometrice, viu colorate şi cusute între ele, aplicate la feţele de pernă, la plapume, sau ca substitut al vitraliilor etc) ce aminteşte de creaţia op art caracteristică lui Victor Vasarely. La fel de decorative şi riguroase sunt variatatea de tablouri, sculpturi şi instalaţii ale lui Barabás. Artistul preia componente ale pianelor vechi (clape albe şi negre, ciocănele etc) apoi le recompune pe structuri de cerc sau de spirală. Impresionant este negrul compact de pe coperţile de carte integrate în instalaţia Kolo, lucrare inspirată de războiul din fosta Iugoslavie. Dealtfel, seria de cărţi-obiect este o altă preocupare al autorului maghiar, aceleaşi componente de pian fiind incastrate, cu stricteţe şi simplitate, în volume ce conţin partituri muzicale.








Cum e luna, auguste sunt şi stâncile ce înconjoară o parte a golfului situat între cele două Cazane, Mari şi Mici, ale Dunării, în dreptul localităţii cu denumirea ei omonimă, Dubova (Caraş-Severin). Aici, timpul şi trupul pot sta în loc fără teama singurătăţii, permanentele mişcări aparţinând doar apei şi luminii, mereu altele. O reţetă de succes recomandabilă oricărei tabere de pictură. Şi au fost două, după cum urmează:
În perioada 1-8 august, la invitaţia lansată de Fundaţiei Rubin şi preşedintele ei, Stelian Cirţ, în Tabăra de Creaţie Plastică Rubin, Dubova 2010 au participat, fără impunerea unei tematici anume, Ana Adam, Sorin Bijan, Horia Bojin, Iulian Vitalis Cojocaru, Gheorghe Fikl, Tiberiu Giucă, Elicondiu Iovan, Láysló Mátyás, Cristian Sida, Nada Stojici şi Sorin Vreme.
Pentru săptămâna 15-22 august, Asociaţia Culturală DUN’Art a organizat Tabăra Internaţională de Creaţie Mraconia-Dubova, I. Mercea, 2010 – în fapt continuatoarea primei tabere de pictură desfăşurată pe Clisura Dunării (la iniţiativa plasticianului Ioan Mercea, în anul 1982), la Mraconia, transferată ulterior la Dubova (din anul 2002). La tema acestei ediţii, Istorie şi actualitate. Dubova de ieri şi de azi, au răspuns invitaţiei Ion Bobeică, Constantin Catargiu, Ciprian Chirileanu, Iulian Vitalis Cojocaru, Gheorghe Crăciun, Judit Crăciun, Ioana Feneşan, Gheorghe Feneşan, Láng Eszter (Ungaria), Ioan Mercea, Dana Mercea-Miclăuş, Elisabeth Ochsenfeld (Germania), Constantin Răducanu, Renée Renard, Sáli Róza (Ungaria), Liviu Suhar, Doru Tulcan, Elena Tulcan.
Creaţiile artistice ale fiecărei tabere vor fi expuse la Timişoara, în curând, în două expoziţii distincte.







Renaşterea Bănăţeană – supliment Paralela 45, 7 septembrie 2010

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu