Expoziţia de tapiserie – Texturi – autoare GABRIELA MARTINCSEK DAMŞE la Galeria Helios, 7 iulie 2011. A prezentat Rodica Regep Banciu.
Țesutul manual
este una dintre cele mai vechi meșteșuguri umane cu rol utilitar. Dintre variantele
sale – gobelin, macrame, chilim, dantelă etc – tapiseria parietală a cunoscut
cele mai multe și mai profunde transformări, aflată sub influența evoluției
tehnologice și a stilurilor artistice din epocile traversate. Deși denumirea în
sine este amintită în anul 1467, primele tapiserii sunt cunoscute încă din perioada
elenistică (sec. III îC), o perioadă de apogeu derulându-se în Evului Mediu, după
Renaștere fiind înlocuită de pictura murală. Un moment important al evoluției sale
este inventarea războiului de țesut semi-automat, programat pe cartele
perforate de către francezul Joseph Marie Jacquard (1752-1834) în anul 1801, fapt
care a permis obținerea unor modele mai complexe în desen și cromatică. Este
momentul inaugurării Revoluției
Industriale și, ca o primă consecință, a primului calculator (1820)
realizat de englezul Charles Babbage, precursorul revoluției binare din secolul
XX... În orice caz, tapiseria se desprinde de meșteșug și se „reinventează” după
anul 1917, odată cu creația lui Jean Lurçat (1892-1966), consacrarea ei definitivă
ca artă de prim rang în cadrul general al artelor textile / fiber art venind după anii 1950, îndeosebi
prin Bienala de la Lausanne 1962, urmat de impulsul creativ conceptual al
anilor `80 din SUA, precum și de triumful ei la foarte recenta expoziție
intitulată Penelope’s labour deschisă
la Bienala de la Veneția din acest an, 2011. Tapiseria ultimilor ani prezintă o
varietate de țesături realizate încă manual ori pe războiaie Jacquard și/sau
prin programare pe calculator, imaginile finale fiind obținute prin împletiri,
înnodări, plieri, îmbinări, atașarea unor mici elemente non-textile, reprezentări
abstracte sau figurative etc, expuse parietal sau chiar ca instalații.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu