APRILIE 2011

La Muzeul de Artă din Timişoara, o expoziţie comemorativă la împlinirea a douăzeci de ani de la dispariţia artistului Julius Podlipny (1898-1991), născut la Bratislava. După un accident de tren soldat cu pierderea braţului drept, se mută mai târziu la Budapesta, oraş unde urmează cursurile Academiei de Arte Frumoase. În 1926 se stabileşte la Timişoara, înfiinţând o şcoală particulară de pictură, iar activitatea sa expoziţională se extinde la Bucureşti, Cluj Napoca, Arad. În anul 1934 este numit profesor la Şcoala de Arte Frumoase din Timişoara, activitate din care se retrage peste trei decenii. În perioada 1951-1955 este primul preşedinte al filialei Timişoara a Uniunii Artiştilor Plastici. În 1977 primeşte medalia omagială a oraşului Bratislava, iar în 1998 i se acordă titlul de Cetăţean de Onoare al Timişoarei. Exprimată prin pictură, dar mai ales prin grafică, creaţia lui Julius Podlipny, încadrată expresionismului german, abordează asperităţile tematicii sociale (Muzicanţi orbi, Drumul vieţii, Pescarul, Spălătoreasa ş.a.) estompate de textura limpede şi catifelată a cărbunelui presat (conté). Expoziţia mai cuprinde o serie de schiţe din seria Cerşetori, portrete (Bătrân cu barbă, Miner bătrân ş.a.), autoportrete, peisaje şi o serie de lucrări cu o tematică religioasă (Pelerinaj, Pieta, Iuda etc). Personalitatea sa “simplă, clară, intransigentă şi sarcastică”, a avut o influenţă puternică în formarea câtorva importanţi plasticieni şi/sau dascăli contemporani români, precum Traian Brădean, Romul Cândea, Roman Cotoşman, Ştefan Câlţia, Carol David, Diodor Dure, Constantin Flondor, Ion Gaita, Florin Mitroi, Paul Neagu, Ioan Perciun, Ciprian Radovan, Diet Sayler, Ştefan Szöny, Viorel Toma, Doru Tulcan, Artur Vetro şi alţii. Între Julius Podlipny şi Corneliu Baba, un alt mare artist şi dascăl la Academia de Artă din Bucureşti, s-a creat o prietenie la distanţă, acesta din urmă alegându-şi clasa “cu studenţii veniţi din Timişoara, pentru că aşa se poate construi mai departe pe o fundaţie solidă”, scrie în paginile volumului lansat cu ocazia vernisajului, Conté, schiţe dintr-un secol, semnat de Annemarie Podlipny-Hehn, soţia artistului.

(grupaj fotografic realizat de Walter Konschitzky)

Expoziţia-întrebare Dar tu? a artistei Liliana Mercioiu Popa din Galeria Pygmalion, cuprinde un grupaj de fotografii reprezentând imagini ale unui trecut cu care ne-am obişnuit vizual: stâlpi care susţin ţevi sau conducte în plin câmp, acum părăsite, sau amenajări de teren împotriva inundaţiilor sau a alunecărilor de teren. Ritmul sacadat de amplasare în câmp al stâlpilor din beton degradat şi cenuşiu, picturali dealtfel, invadat de ierburi, precum şi ţesătura monotonă cu geometrii tridimensionale şi transparente ale plaselor de sârmă – ambient cu trimitere la Zona din Călăuza în regia lui Tarkovski – conduc spre liniile verticale şi paralele din picturi, transformate în semne grafice caracteristice undelor fluide, sonore sau seismice.

Linii în nelinişte, o expoziţie a graficianului Sorin Bijan, la Galeria Helios. Un autoportret imperturbabil în clar-obscur, contrar stării definite din titlu, domină lucrările – rezultate printr-o tehnică personală (peste desenele în cărbune sunt aşternute culori de ulei în straturi transparente) – cu nenumărate linii mătăsoase permanent ondulate, reliefate pe forme figurative bine construite. Chipul înjumătăţit între lumină şi umbră este cel care transmite telepatic fie liniştea unor valuri sau freamătul firelor de iarbă în vânt, fie tensiunea caracteristică degetelor a două mâini, împreunate sau libere, aflate în aşteptare sau într-o viitoare acţiune. Ca o poveste cu o componentă biografică, personajul aparent atât de liniştit însumează, paradoxal, neliniştile detaliate din celelalte imagini.

Renaşterea Bănăţeană, supliment Paralela 45, 5 aprilie 2011

Pornind de la două pasaje din texte semnate de Demostene Botez - Bilete de papagal, şi Ion Luca Caragiale - Despe cometă, plasticiana Carmen Acsinte (Bucureşti) expune instalaţia Cometa, lucrare ce cuprinde întregul spaţiu al Galeriei Calina prin dispunerea a 600 de mingi de ping-pong. Cele roşii, aidoma unei cozi de cometă, urmăresc o blană de urs pe un fundal negru - Ursa Major. Cele albe, sunt ataşate pe fruntea unor fizionomii caricaturale lipite pe pereţi, ca mulţimea de care are nevoie politicianul din descrierea lui D. Botez. Pe podea, aleatoriu, alte mingi... În loc de vernisaj, a avut loc performance-ul realizat de Carmen Acsinte şi Olivia Niţiş, curatoarea ei: amândouă aşezate pe scaune, în întuneric, un spot luminos, o voce din neant ce anunţa sec şi implacabil puţinul rămas până la întâlnirea cu un cataclism natural şi umbrele celor două personaje şi ale mingilor ce contemplau frica sau neputinţa omului de a mai reacţiona.

MARTIE 2011

La Galeria Calina, timp de o lună, George Ciora (Reşiţa) ne propune un Atelier antropomorfoze prin care spaţiul expoziţional este transformat într-o instalaţie ambientală şi naturală, copie adaptată după atelierul artistului aflat în plin proces creativ. Tablourile, camuflate de o aparentă dezordine a obiectelor ce caracterizează interiorul unui studio de lucru, se găsesc în diferite stadii ce odată finalizate vor fi expuse. Imaginile în sine pornesc de la câteva portrete surprinse în fotografii vechi, a căror figuri sunt metamorfozate, uneori supradimensional, spre dedublare sau alienare, în termenii artei suprarealiste sau, prin trimiterile la arta lui Francis Bacon, la tensiunile interioare ale conştiinţei la care este supus zilnic omul. Cephalopagus, Craniopagus, Craniopagus Parasiticus sunt câteva dintre titlurile date desenelor şi printurilor digitale, unele suportând ulterior intervenţii experimentale cu un material transparent având texturi asemănătoare circumvoluţiunilor cerebrale descoperite de operaţiile chirurgicale.

O expoziţie de pictură prin nonculori la Galeria Triade, Ecce homo, autor Mihai Ciplea. Din negrul static de pe fundalul lucrărilor, cu nenumăratele sale valenţe simbolice asupra percepţiei psihice (doliu, neant, confuzie, abis, îngreunare etc), se sustrag imponderabil diverse părţi anatomice umane, în alb grizat şi catifelat, asemănător contre-jour-ului lipsit de detalii, sau cum se priveşte din interiorul ei gura unei peşteri. Uneori, o mantie roşie, dar mai puţin capul şi implicit fizionomia lui. Perspectivele ascunse din lucrări sunt extrase din întuneric prin iluminări stroboscopice ce provoacă senzaţia mişcării ori dorinţa găsirii sau a părăsirii unui loc anume, a unei transformări a minţii aşa cum se întâmplă prin pocăinţă – Metanoia, aceasta fiind şi titlul uneia dintre lucrări. Cu o tentă mistică mijlocită de tehnica clar-obscurului, expoziţia Ecce homo reprezintă sihăstria stărilor şi atitudinilor interogative, a căror răspunsuri găsesc tihnă sufletului şi le deschid pe altele.

O expoziţie retrospectivă a pictorului Nicolae Truţă (1949-2010) la Galeria Helios, intitulată generic Pictura ca simţire şi reprezentare. Absolvent al Facultăţii de Artă din Timişoara, promoţia 1974, Nicolae Truţă este considerat unul dintre cei mai reprezentativi artişti olteni, palmaresul de-a lungul carierei sale incluzând peste 50 de expoziţii personale, cinci premii acordate de Uniunea Artiştilor Plastici din România şi titulatura de Cetăţean de Onoare al municipiului Slatina şi al comunei Dobreţu, unde s-a născut. Dealtfel, în expoziţia comemorativă de la Helios sunt prezentate peisaje rustice cu împrejurimile localităţii de care era ataşat prin simţire (seria Miresmele Dobreţului şi Peisaj din Dobreţ), tablouri care, prin cromatică şi pensulaţie, sunt apropiate de trăsăturile postimpresioniste ale artei lui Paul Cézanne. Un al doilea grup tematic este reprezentarea figurativ-expresivă a păsărilor din seria Curcani. În totalitatea ei, arta lui Nicolae Truţă este definită de lirism cromatic, tuşe spontane şi tonurii vii, pictorul manifestându-se şi în domeniul sculpturii şi al poeziei.

Renaşterea Bănăţeană – supliment Paralela 45, 1 martie 2011

FEBRUARIE 2011

În mitologia greacă Mnemosyne, fiica lui Uranus şi a Gaiei, se iubeşte în taină cu Zeus timp de nouă nopţi, devenind ulterior mama celor nouă muze. Ea personifică memoria, atribuindu-i-se uniunea sacră între cer şi pământ. Iar mesteacănul, copacul sacru al populaţiilor siberiene, simbolizează „calea pe care coboară energia cerului şi urcă spre înalturi aspiraţiile omeneşti”. Proiectul Mnemosyning, iniţiat de timişoreana Elisabeth Lili Ochsenfeld – în prezent stabilită în Germania – a pornit în timpul călătoriei făcută de plasticiană în căutarea rudelor din partea mamei, deportate în sudul Siberiei. Amplul concept se împarte în două evenimente distincte. Primul are ca bază expoziţia ei personală Vino cu mine în pădurea de mesteceni desfăşurată la Muzeul de Artă – o serie de fotografii de mari dimensiuni acoperite ulterior cu suprafeţe transparente în pigmenţi de acryl, continuate prin tuşe spontane şi/sau atent conduse pe „calea” trunchiurilor suple ale mestecenilor, în verde, negru dar dominate de alb – la care s-au alăturat lucrări de pictură, grafică şi fotografie reunind 87 de invitaţi din 15 ţări. Treehuggers, al doilea eveniment, s-a desfăşurat la Galeria Triade prin expoziţia de fotografie alb-negru în viziunea artiştilor Renée Renard, Dee C’Rell (Anglia), Bea Gschwend (Germania), Camil Mihăescu, Sergiu Moraru, Lili Ochsenfeld (Germania) şi a subsemnatului. Expoziţia, întregită muzical cu trei recitaluri, a prilejuit lansarea cărţii Mnemosyning, în cuprinsul ei regăsindu-se texte literare pe tema mesteacănului semnate de 27 de autori.

LILI OCHSENFELD

RENÉE RENARD

BEA GSCHWEND

DEE C’RELL

SERGIU MORARU



CAMIL MIHĂESCU

LILI OCHSENFELD

CIPRIAN CHIRILEANU

La Galeria Calina o expoziţie de sculptură şi desene intitulată Urma, autor Cosmin Moldovan (Arad). Păstrând structura labei piciorului (strîns legat de pământ, stabilitate şi virilitate) însoţită de cele cinci degete, formele anatomice sunt mereu deformate, metamorfozate. Imaginea finală a sculpturilor în lemn ajutată de intervenţiile în „carnea” lor, prin incizii, desene şi decoraţiuni cromatice, pot fi asociate altor idei tematice, abstracte ca şi titlurile date, cu doza lor poetică: Soarele fulguia peste chipul tău alb, Aştept, o lacrimă din tine, Încet, încet verdele acoperea umbra ta roşie, Niciun sâmbure nu va răsări deasupra şi altele. De regulă, greutatea lucrărilor de dimensiuni relativ mici, aflate într-un aparent dezechilibru imponderal, stă în puterea degetului mare înfipt în soclu, ansamblul expus fiind într-o continuă mişcare, precum un balet cu uriaşe fosile la mărime mică.

Antroposofisme – o expoziţie de pictură în semnătura lui Victor Gingiu (Drobeta Turnu-Severin), la Galeria Helios. Compoziţiile figurative sunt dominate integral de conţinutul lor narativ, inclusiv prin titluri lungi ca Regele este verde de supărare: nimic nu poate schimba lumea sa, sau De atâta ură în ţară, au ieşit toţii dracii afară. Uneori, descrierea tablourilor este stranie şi misterioasă, rezultată prin asocierea vizuală a elementelor – Anxietate, Homunculus (Joaca de-a Dumnezeu), Elixir?. Alteori, prin prezenţa umbrelor şi/sau a unor autoportrete aflate sub influenţa oniricului, sunt dezvăluite reperele suprarealimului şi a picturii metafizice – Entitate negativă, Mâna trancendentală, Inspiraţia. Adesea însă, cursivitatea demersului descriptiv din tablouri scapă argumentului logic şi real, aşa cum se întâmplă în cazul sofismelor.

Renaşterea Bănăţeană – supliment Paralela 45, marţi, 1 februarie 2011

IANUARIE 2011

Două retrospective distincte găzduite de Muzeul de Artă din Timişoara, cu doi artişti români diferenţiaţi de stil şi de o jumătate de secol de la naşterea fiecăruia, dar uniţi prin lirism şi anul trecerii lor în nefiinţă.

După expoziţia retrospectivă de pictură din anul 2008, Margareta Sterian (1897-1992) revine la Muzeul de Artă cu o amplă selecţie de desene strânse sub genericul Culorile Cântecului. Artistă complexă, fiind totodată pictoriţă, ceramistă, scenografă, poetă, romancieră şi traducătoare (din W. Whitman, E. A. Poe, T. S. Eliot, E. O'Neil ş. a.), Margareta Sterian ocupă un loc aparte în avangarda românească interbelică unde, alături de Nina Arbore, Miliţa Pătraşcu şi Olga Greceanu formează primul nucleu feminin al acesteia. Cele 165 de lucrări prezentate pe simezele muzeului sunt realizate în diferite tehnici, de la creion, tuş şi laviu, la acuarelă, tempera sau ulei diluat, între anii 1926-1980. Desenele, de dimensiuni nu foarte mari, fără a avea impactul cromatic al picturilor în ulei, păstrează caracterul liric şi figurativ al fantasticului caracteristic pentru artistă. Evenimentul a fost întregit de lansarea unui album de poezii semnate de aceeaşi autoare, având ca ilustraţii o parte din lucrările expuse.

Născut la Ghilad (jud. Timiş), Viorel Cristea (1947-1992) este considerat de către critica de artă unul dintre cei mai reprezentativi pictori naivi din România, primul său tablou fiind realizat în anul 1963. Departe de a fi văzută ca o „artă amatoare”, arta naivă se situează în afara timpului şi constrângerilor impuse de regulile fie de stil, curent sau şcoală artistică. Definită de cele mai autentice şi elementare exprimări lipsite de prejudecăţi estetice, valoarea creaţiei pictorilor, denumiţi şi „primitivi”, a fost recunoscută în perioada în care arta modernă se îndepărta de canoanele clasice, concomitent cu descoperirea artei neolitice, africane şi precolumbiane. Printre cei mai cunoscuţi pictori naivi sunt americanul Edward Hicks, francezii Henri Rousseau-Vameşul, Camille Bombois şi André Bauchant, gruzinul Niko Pirosmanaşvili, sârbul Ivan Generalič (Şcoala de la Hlebine), germanul Max Raffler, italianca Claudia Vecchiarelli, românul Stan Ioan Pătraş (creatorul crucilor din Cimitirul de la Săpânţa) şi mulţi alţii. Picturile lui Viorel Cristea reflectă viaţa simplă şi idilică a satului său mărginit de lanuri de floarea-soarelui, precum melancolia unui drum de ţară vecin cu gardul raiului sau nostalgia aproapiată bucuriei de a trăi, aşa cum i-a fost şi scurta viaţă a artistului.

În organizarea Uniunea Artiştilor Plastici – filiala Timişoara, la Muzeul de Artă s-a deschis tradiţionalul Salon Anual al Artelor Vizuale, ediţia din acest an, 2010, aniversând 80 de ani de existenţă. Juriul – format din Ciprian Radovan (preşedinte), Valentina Ştefănescu, Remus Irimescu şi Rafael Mateiaş (membrii) – au selectat lucrări de pictură, grafică, sculptură, arte textile şi fotografie semnate de peste 170 de artişti. Pentru desemnarea laureaţilor aceastei ediţii au fost nominalizaţi Delia Corban, Petru Galiş, Bianca Hociung, Sorin Nicodim şi Ştefan Petrică. În final, premiul Primus Inter Pares (însoţit de o medalie din bronz realizată de sculptorul Luigi Varga) i-a fost acordat lui Alfred Iancu, iar Premiul pentru Tineret i-a revenit lui Kálmán Enikö.

ALFRED IANCU



KÁLMÁN ENIKÖ



SORIN NICODIM

PETRU GALIŞ

DELIA CORBAN

BIANCA HOCIUNG

ŞTEFAN PETRICĂ

În acest an, 2010, Facultatea de Arte şi Design din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara, aniversează 20 de ani de la reînfiinţare. Cu această ocazie, elegantul catalog (Studiu şi experiment) de prezentare al Facultăţii aminteşte principalele momente din istoria învăţământului artistic realizat pe criteriile studiilor sistematice. Primul reper îl constituie anul 1933, odată cu mutarea Şcolii de Arte Frumoase din Cluj în oraşul de pe Bega, avându-i printre primii profesori pe Catul Bogdan, Romul Ladea şi Anastase Demian. Schimbările de după cel de-al Doilea Război Mondial au condus, la începutul anilor ’60, la o nouă Facultate de Arte, aflată sub tutela universităţii bănăţene nu demult înfiinţate. În final, actuala instituţie şi-a reluat activităţile de învăţământ superior de artă ca parte a Facultăţii de Filologie, la scurt timp după evenimentele istorice din 1989 – odată cu secţiile de pictură, grafică şi pedagogie, iar prin dezvoltarea ei ulterioară, facultatea numără astăzi un total de 11 secţii. Se cuvine amintirea decanilor Aurel Breilean (1929-2009), Constantin Flondor, Dumitru Şerban, în prezent Facultatea de Arte şi Design fiind condusă de Adriana Lucaciu. Seria evenimentelor aniversare a cuprins decernarea distincţiilor unor personalităţi culturale, urmate de expoziţiile a peste 120 de studenţi şi foşti absolvenţi găzduite de Halele Timco, Galeria Pygmalion şi Galeria Mansarda (din str. Oituz nr. 4), precum şi o serie de concerte de muzică.



La Galeria Calina, o Ne-stare de fapt în expoziţia semnată de pictorul Cosmin Haiaş. Folosind unele materiale neconvenţionale ce amintesc de uzanţa pop-art-ului (bucăţi de carton de ambalaj, burlane, ochelari de sudură, bidoane, mucuri de ţigări, crengi, perie de toaletă, doze de aluminiu etc) colate direct peste pânză, inclusiv pictarea prin folosirea ruginilor, ideile autorului sunt anecdotice, chiar ironice spre sarcasm (Breaking News, I’ll paint the grey people, Crush test dummies-Psyhic etc). Asocierea lor cu diverse personaje (Design pentru o ne-stare de fapt Cu Pantera Albastră Copilu Marţipan Teddy bear şi alţii), sau cu trio-ul istoric din celebra fotografie de la Ialta (There ain’t no heroes), ori cu multitudinea fantelor dintr-un peep show (The Insider), crează universuri paradoxale aflate între realitate şi realism, între zâmbet şi tristeţe, între stare şi ne-stare. De fapt, sunt preluări din cotidianul ne-fast al prezentului.

Cuanta (din fizică) este cantitatea cea mai mică de energie radiantă, a cărei valoare este proporţională cu frecvenţa radiaţiei respective, iar Cuanta nouă este recenta expoziţie de grafică semnată de Iosif Stroia (Arad), la Galeria Triade. Liniile mereu curbe şi răsucite precum tornadele sunt realizate manual, cu exactitate geometrică şi matematică unde, păstrând domeniul ştiinţelor exacte, termenul de Twister Mersenne – un generator de număr pseudoaleatoriu cu o distribuţie uniformă în intervalul [0,2k-1] – poate avea aplicaţie directă în artă plastică, aşa cum se petrece vizual în lucrările având următoarele titluri: Zero, Şase, Şapte şi Opt. Cu aceeaşi dezinvoltură aflată în zona iluziilor optice, graficianul formează răsuciri liniare percepute ca realităţi alternative sau distorsiuni temporale, regăsite în tilurile desenelor De la Divin la Etern, Portal, Flux şi, deloc întâmplător, în O linie Dumnezeiască.

La sediul din Piaţa Traian al Asociaţiei Luptătorilor din Timişoara Arestaţi în Revoluţie (ALTAR) – Decembrie 1989, s-a vernisat expoziţia (permanentă) de artă plastică, cu ocazia comemorării a 21 de ani de la evenimentele care au precedat căderea regimului comunist în România. Cele aproape 200 de lucrări, realizate în perioada anilor 2006-2010, reprezintă donaţia făcută de elevii de la Palatul Copiilor şi Liceul de Arte Plastice din Timişoara – Ioana Jivan, Diana Chilinţan, Laura Miclea, Ariana Goia, Flavius Nistor, Radu Odangiu, Nurcan Yando, Andreea Deac, Andrada Beşliu etc – precum şi de către plasticieni profesionişti – Rodica Banciu, Constantin Catargiu, Iulian Cojocaru, Suzana Fântânariu, Petru Galiş, Ştefan Kelemen, Vasile Lihor Laza, Adriana Lucaciu, Ioan Mercea, Sorin Nicodim, Elisabeth Ochsenfeld, Constantin Răducanu, Doru Tulcan, Minodora Tulcan, Pavel Vereş şi alţii, cu dorinţa organizatorilor de a reflecta ecourile din societatea civilă despre Revoluţia din 1989.

ANDRADA BEŞLIU



BIANCA MINCĂ



FLAVIUS NISTOR

GELU COJOCARU

Renaşterea Bănăţeană – supliment Paralela 45, 4 ianuarie 2011