CIPRIAN CHIRILEANU

IULIE 2008

Timişoara plastică, la solstiţiu

„Cine nu ştie gravura, s-o înveţe”, mărturisea Ştefan Luchian. Graficiana Suzana Fântânariu propune o expoziţie într-o nouă înfăţişare, generic intitulată Xilogravură – Matrice stilistică II, la Galeria Helios, urmată de o masă rotundă, Transfer geo-grafic. Alături de artistă, un surprinzator grup de 10 tineri gravori din România şi diaspora ei, absolvenţi în timp ai Facultăţii de Arte Timişoara, expun împreună, fără a-şi înabuşi personalităţile izolate. Este o expoziţie în alb, aerată şi sobră, cu mesaje performante, bine ţintite. Xilogravuri (tehnică descoperită în China anului 868, ulterior în Europa secolului XV) şi linogravuri pe simeze, abordări personale, instalaţii şi un film scurt, sunt exprimările ce depăşesc cu mult tradiţia transferului pedagogic către o generaţie aflată de ceva timp în traseul contemporan al crezului artistic. Difuzia/infuzia din/în Timişoara, este asigurată de Dan Boar, Ciprian Chirileanu, Ciprian Ciuclea, Florin Haţegan, Ortansa Moraru-Ilie, Raluca Moldovan, Voicu Sătmărean, Szakats Yvette şi Mihai Zgondoiu, invitată de onoare fiind Ana Adam. Altfel spus, Timişoara re-simte un puternic pol geografic al gravurii naţionale, nu demult deţinătoare a două bienale internaţionale în domeniu.

Un creator obsesiv-compulsiv, prin motivul vizual ales, este pictorul Köteles Robert din Salonta, la Galeria Pygmalion din Casa Artelor – Direcţia de Cultură Timiş cu În fiinţare. Toate lucrările conţin împletitura unui abil joc optic al motivului construit, individualizat prin triunghiuri mici şi infinite, precum plasa păienjenului. Dacă unele tablouri se epuizează efemer, cu spargerea geometriei monotone prin culori labirintice, în altele apar sur-prinderile, un nou registru abstract şi central. În tuşe largi, picturale, sub forma unui ou sau a unei picături de apă, aici este sălaşul arahnidei, cea care prinde într-o clipă întreaga fiinţă, viaţa...

Sub genericul Patterns, la Galeria Calina expune Simion Moldovan (Reghin), o serie de picturi, sculpturi în bronz şi în lemn pictat, cu intervenţii ulterioare ale unor obiecte ieşite din uz: şuruburi, circuite electronice etc. Expoziţia este dominată de personaje adeseori hidoase, auto-abandonate de voia sorţii potrivnice, permanente. Dinamica expresionistă din picturi este redată de cromatică şi braţe, ambele deschise, iar formele sculpturale, abrazive, prin tăceri supreme ale expresiilor dureroase, brutale, ascunse în fiecare urmă lăsată de dalta voit neîntregită: Cavaler, Al XXI-lea sau Născătoare. Privindu-le, îţi pare rău că exişti şi alegi singurătatea. Patterns, un superb exemplu despre arderea unui suflet zbuciumat de urâtul (său) estetic.

Galeria Helios ne invită la Dimensiuni celeste, amfitrion fiind artistul plastic Géza Xantus din Miercurea Ciuc. În ştiinţa conturului bine mânuit, compoziţiile deschise ale gravurilor, pastelurilor, dar mai ales ale picturilor, sunt ţinute în frâu de verticalitatea imaginilor hieratice, cu personaje ascetice dar nu singuratice. Ele sunt cuprinse de sentimentul aşteptării optimiste şi de credinţa caldă a prieteniei, văzute în lumina unui clar-obscur modern şi transparenţa fundalurilor pictate. O clădire veche, o vioară sau un cer... atâta linişte monumentală într-o Capelă, Cantata profana sau o Cruce, cât plafonul unei biserici!

Sub îndrumarea Prof. Rodica Banciu, 13 studente de la secţia Textile-Tapiserie (Facultatea de Artă Timişoara) îşi prezintă, la Iulius Mall, examenul de licenţă: Simona Băilă, Soriţa Costicea, Liane Delschsand, Beata Gal, Tatiana Harja, Gabriela Ignacz, Raluca Iov, Klara Katai, Anamaria Kremer, Măriuţa Mitrov, Lucia Ştefănigă, Gianina Tomescu şi Ioana Viorescu, fiecare, expun tapiserii tradiţionale (parietale), tridimensionale, imprimeuri sau colaje textile. Temele abordate cuprind inspiraţii spiritual-religioase din arta populară românească, dar şi simboluri din alte culturi: scrierea runică, principiul Yang Yin, şamanism, totemuri, amoniţi etc, prelucrate cu fineţe şi răbdare penelopică. O expoziţie monumentală, liniştită şi frumoasă, precum autoarele.

(Renaşterea Bănăţeană – supliment Paralela 45, 1 iulie 2008)

Lipsit de orice activitate profesională şi studii plastice, Daniele Ermes Dondé s-a trezit, în 1980, posesorul unei impresionante colecţii de artă, moştenire primită de la părinţi. Expertizată, jumătate dintre lucrări erau falsuri. După indentificarea pictorilor reali şi anonimi, Dondé în loc să-i denunţe, a optat şi a militat pentru legalizarea falsurilor artiştilor respectivi. În anul 1984, Accademia di Belle Arti din Milano emite primul certificat de autenticitate atribuit unei picturi contrafăcute, cu statut de lucrare de artă unică. Astfel ia naştere un nou „curent artistic” numit Faux Art (Artă Falsă), curent asimilat de importante oraşe ale lumii mercantile şi promovat prin expoziţii cu falsuri ce aveau acte în regulă. În acelaşi timp, Dondé începe să picteze identic operele marilor maeştrii ai impresionismului, devenind foarte cunoscut mai ales în rândul celebrităţilor. Primul cumpărător a fost Andy Warhol, important reprezentant al pop art-ului, lista continuând cu prinţi, preşedinţi, actori, cântăreţi sau astronauţi. În inedita expoziţie din Sala Madrid al hotelului NH - Timişoara, stau aşezate 101 de semnături „atribuite” lui Vincent von Gogh, Claude Monet, Pierre Auguste Renoir, Paul Gauguin, Amedeo Modigliani, Edgar Degas, Gustav Klimt, Egon Schiele etc, lucrări faimoase de catalog, originalele fiind cotate printre primele 50 cele mai scumpe din lume. Dar totuşi, cu mirosul proaspăt dat de pigmenţii prezentului. Dacă nu ai ştii... Alături de acestea, câteva lucrări absolut personale, semnate Dondé, parol!, preluând tematica lui Warhol şi portretul lui Marlyn Monroe (şi alte altor vip-uri), imagini peste care artistul italian intervine în tehnica dripping-ului lui Jackson Pollock, dar reţinut de atenţia şi concentrarea unui plagiat autentic. La unele dintre picturi stau colate peste umerii cunoscutei actriţe, câteva cristale Swarovski autentice... sau nu!?...