NOIEMBRIE 2009

Pictura românească modernă

În perioada 6 octombrie - 1 noiembrie 2009, a avut loc o expoziţie în (avan)premieră: Pictura românească modernă din colecţia Muzeului de Artă din Timişoara, cu doar o parte din ansamblul ei. Alcătuită la început prin diverse donaţii sau achiziţii din perioada interbelică, mai târziu baza colecţiei se consolidează după anul 1960 când, Muzeul de Artă al Republicii Socialiste România (vechea denumire a actualului Muzeu Naţional de Artă din România) efectuază o serie de transferuri îndreptate către principalele instituţii muzeale, cu scopul re-prezentării artei româneşti pe cuprinsul întregii ţări. Printre oraşe fiind inclusă, desigur, şi capitala Banatului. O parte din lucrările documentate la Timişoara au cunoscut calea anumitor expoziţii naţionale itinerante, însă majoritatea picturilor din expoziţia amintită adineauri au rămas în depozit, cu patina uitării şi suferinţa întunericului... până acum.
Curatoarea Ramona Orban structurează simezele precum o lecţie deschisă despre istoria, stilistica şi transformările picturii româneşti, pe durata unui secol (1850-1967). Pornind de la reprezentările stilurilor academice şi neoclasice, continuând cu libertatea luminii din plein-air-ul barbizonian sau a impresionismului, generaţia de artişti români ai secolului XX asimilează prin limbaj propriu, caracteristicile fovismului, cubismului sau expresionismului, neuitând de filonul lor autohton decorativ. Tematica cuprinde portrete, odalisce, compoziţii istorice şi mitologice, alegorii revoluţionare, scene de gen şi peisaje, tradiţionale, citadine sau marine.
Surprinzătoare expoziţie, prin recuperarea memoriei şi o târzie premieră în faţa publicului timişorean. Având un parcurs îndelungat prin hăţişul renovărilor Palatului Baroc... căci picturile trec iarăşi prin vama tristeţii spre depozitul umbrit... bucuria vizionării lor actuale va schimba – cu siguranţă într-un viitor apropiat, odată cu finalizarea lucrărilor la Muzeu – respectul faţă de primii maeştrii români, moderni: Constantin Lecca, Sava Henţia, Gheorghe Tăttărescu, Theodor Aman, Frederik Stork, Nicolae Grigorescu, Ion Andreescu, Ştefan Luchian, Theodor Pallady, Nicolae Tonitza, Gheorghe Petraşcu, Iosif Iser, Francisc Şirato, Camil Ressu, Ştefan Dimitrescu, Jean A. Steriadi, Rudolf Schwaitzer-Cumpăna, Rodica Maniu, Ion Teodorescu Sion, Marius Bunescu, Letiţia Lucaşevici, Ctin Dumitru Stahi, Lucian Grigorescu, Henri Catargi, Octav Băncilă, Dumitru Ghiaţă, Ion Popescu Negreni, Aurel Ciupe, Albert Krausz, Mişu Pop, Octavian Angheluţă, Adam Bălţatu, Ion Ţuculescu, Alexandru Ciucurencu, Gore Mircescu, Leon A. Biju.

NOIEMBRIE 2009

Zodii autumnale în arta plastică timişoreană


Galeria Helios a găzduit expoziţia De Magister – In memoriam Peter Jecza, un omagiu din partea discipolilor adresat cunoscutului artist, nu demult plecat dintre noi. Sunt expuse sculpturi semnate de: Horia Bojin, Delia Corban, Denisa Curte, Corina Holhoş, Remus Irimescu, Gabriel şi Ştefan Kelemen, Ciprian Lauko, Linda Menczel, Cosmin Moldovan, Miruna Moraru, Slavenca Petre, Bogdan Raţă, Ligia Seculici, Florin Sidău, Nada Stojici, Anca Şerban, Tamas Attila, Marius Tănase, Laura Teculescu şi Rudolf Varna, fiecare în direcţia sa artistică dar înconjuraţi toţi de simeza galeriei cu fotografii ale maestrului aflat în diferite ipostaze de lucru, în atelierul său, ca o friză a eternităţii.

I Love Bach este declaraţia lui Ciprian Ciuclea, la Galeria Calina. Conceptul expoziţiei preia resursele unor termeni clasici, cu dorinţa sintezei sincretice şi evoluţia experimentului contemporan. În varianta explicită a simezelor, metamorfoza vizuală propune un anumit tip de exerciţiu al gândirii cu memorie auditivă: valul diversiunii – şi apariţia compozitorului după plecarea ultimului vagon de metrou; valurile „scrieriilor” grafice – transpuse mecanic de ritmul cardiac al artistului expozant, un subtil transfer psihologic al artei aflat între simţirea trecutului şi identificarea prezentului; şi valurile hârtiei transparente – precum plutirea imaculată a aripilor printre nori... Pentru că ocean trebuia să-i fie numele, şi nu pârâu (bach = pârâu, în germană), sub aceste unduiri ale sunetului, profunzimea devine sinonimul atemporalităţii.

O expoziţie la Clubul de Artă Iulia, Ludic şi simbol, autoare Consuela Grigorescu. Dominate de tehnicile gravurii în metal (aquaforte-aquatinta) sau de tehnici mixte, Spaţiile graficianei sunt definite de organizarea formelor geometrice de bază – triunghi, pătrat, cerc – cu sugestia unui joc de puzzle tridimensional aleatoriu, abstract şi cromatici terestre. Prin fundalul aerisit al compoziţiiilor, elementele se încadrează între imaginaţia artei minimale, iar prin colaj, în alcătuirea percepţiei constructiviste.




La Galeria Jecza, un debut în pictură, autor Daniel Brici (Reşiţa), cu Poveşti din drum. Caracteristic instantaneelor fotografice, lucrările descriu portrete de copiii întâlniţi de-a lungul mărginimilor urbane, cu opţiunea autorului de partea idilică a vieţii. Spontaneitatea este temperată de claritatea conturului anatomic, ca un şablon, cu suprafeţe cromatice acoperite fragmentar. Sociologic – o altă înţelegere tematică – personajele sunt aşezate peste un fundal imponderabil, alb, acolo unde nu se vede deloc oraşul ori potenţialul evolutiv. Încadrată tendinţelor generale de reactualizare a artei realiste, bucuria clipei din privirile celor mici trădează amărăciunea periferiei pustii, odată cu plecarea artistului.




La Galeria Pygmalion, Gianina Săvescu expune Structuri cromatice. Picturile artistei sunt preponderent inspirate de elemente vegetale, împărţite fiind între compoziţii abstracte şi/sau decorative, cu sugestia ambientală a figurativului. Flori, fructe, copaci, naturi statice sau peisaje aflate în construcţia dezinvoltă al gestului dar şi al amestecurilor cromatice păstoase, expesioniste, unde roşul este tutelar, sunt caracteristicile generale ale expoziţiei.



La Muzeul de Artă o expoziţie de sculptură în lemn, semnată de Bata Marianov, cu titlul generic Snopul. Lucrările sunt dispuse în forme şi dimensiuni monumentale, având ca fundament ideatic un înţeles personal asupra vieţii. Atractivă este construcţia filosofică a Muşcăturii în Fructul Oprit – mărul, ca simbol al eternei transformări din perspectiva aspiraţiei către infinit, însoţită de un film şi o serie de desene colorate ale forţelor fizice asupra tentaţiei. O altă temă, Spaţiul odihnei Mioritice, reprezintă structuri cubice imense, în interiorul cărora stau suspendate alte sculpturi mai mici. În continuare, Hambar de Sori, Scară pentru îngeri, Mater Lucia, Ultimul altar ş.a. sunt tot atâtea idei ce au ca filon credinţa arhaică a elementelor naturii, stilizate, caracteristic cugetării sau preocupările rurale temeinice.



Renaşterea Bănăţeană – supliment Paralela 45 – 3 noiembrie 2009



În continuare la Galeria Calina, Ugron Réka expune Plastic People. Lipsit de stări contemplative, Spaţiul de închiriat aferent oricărei vitrine, ca substitut al dorinţelor adeseori neîndeplinite, reprezintă locul ideal de pelerinaj consumptibil după prima uzură a mărfii cumpărate. Ansamblul expoziţional general este populat de manechine silfide, ca prototip al frumuseţii feminine absolute. Realizate într-un registru cu termeni asociaţi la real-prezent – Pompea, sau ironie-simbol – Best form, ori publicitar-decorativ – Îngerii invadează magazinele, iar prin intermediul prelu(cr)ării digitale, perfecţiunea clişeului feminin din Unique aminteşte de clonele Marilyn Monroe ale lui Andy Warhol (pop art). În subsidiar, prezenţa manechinului are drept rezultat final efemerul, epuizarea şi parţial eroticul, totul la preţ ieftin.