GABRIELA MARTINCSEK DAMŞE

Expoziţia de tapiserie – Texturi – autoare GABRIELA MARTINCSEK DAMŞE la Galeria Helios, 7 iulie 2011. A prezentat Rodica Regep Banciu.

Sunt expuse o serie de tapiserii parietale monocromatice având diferite texturi volumetrice obținute predominant prin plieri succesive ale materialului textil, ori prin coaserea unor bucăți modulare de pânză „înghesuite” sau suprapuse între ele, precum dispunerea unor solzi. O altă serie de lucrări sunt compozițiile decorative pe suprafețe (texturi) netede, plane, cu „intarsii” din bucăți de pânză decupate ce amintesc de grafia ornamentală al unui alfabet ancestral. Alăturat acestora, un grupaj de lucrări de grafică monocromatică și nonfigurativă de mari dimensiuni, ca posibile eboșe ale viitoarelor tapiserii, face ca expoziția să ateste continuitatea acestui gen artistic mai rar prezentat publicului, cu succes abordat de artistele-tapiser timișorene Klára Biró Jecza (1937-2011), Natalița Boeți (1960), M-Kiss Hedy (1956), Olivia Moga (1937-2004), Rodica Regep Banciu (1943), Valentina Ștefănescu (1969), Magda Zimán (1942-2003)...

Țesutul manual este una dintre cele mai vechi meșteșuguri umane cu rol utilitar. Dintre variantele sale – gobelin, macrame, chilim, dantelă etc – tapiseria parietală a cunoscut cele mai multe și mai profunde transformări, aflată sub influența evoluției tehnologice și a stilurilor artistice din epocile traversate. Deși denumirea în sine este amintită în anul 1467, primele tapiserii sunt cunoscute încă din perioada elenistică (sec. III îC), o perioadă de apogeu derulându-se în Evului Mediu, după Renaștere fiind înlocuită de pictura murală. Un moment important al evoluției sale este inventarea războiului de țesut semi-automat, programat pe cartele perforate de către francezul Joseph Marie Jacquard (1752-1834) în anul 1801, fapt care a permis obținerea unor modele mai complexe în desen și cromatică. Este momentul inaugurării Revoluției Industriale și, ca o primă consecință, a primului calculator (1820) realizat de englezul Charles Babbage, precursorul revoluției binare din secolul XX... În orice caz, tapiseria se desprinde de meșteșug și se „reinventează” după anul 1917, odată cu creația lui Jean Lurçat (1892-1966), consacrarea ei definitivă ca artă de prim rang în cadrul general al artelor textile / fiber art venind după anii 1950, îndeosebi prin Bienala de la Lausanne 1962, urmat de impulsul creativ conceptual al anilor `80 din SUA, precum și de triumful ei la foarte recenta expoziție intitulată Penelope’s labour deschisă la Bienala de la Veneția din acest an, 2011. Tapiseria ultimilor ani prezintă o varietate de țesături realizate încă manual ori pe războiaie Jacquard și/sau prin programare pe calculator, imaginile finale fiind obținute prin împletiri, înnodări, plieri, îmbinări, atașarea unor mici elemente non-textile, reprezentări abstracte sau figurative etc, expuse parietal sau chiar ca instalații. 

http://ciprianchirileanu-art.blogspot.com

INGO GLASS

Expoziţia artistului INGO GLASS (sculptor german născut la Timişoara) – Spaţii libere – la Muzeul de Artă. Au prezentat Christian Glass, Ileana Pintilie şi Marcel Tolcea. Fotografii de la vernisaj, 30 iunie 2011.

În cadrul expoziției, un poster descrie pe scurt cheia conceptuală a expoziției și în mare parte a întregii creații a artistului, definită teoretic prin legile constructiviste iar practic prin sculpturile monumentale realizate prin intercalarea unor plăci planimetrice. Într-un text de prezentare din anul 1998, semnat de Peter Volkwein, directorul Concrete Art Museum din Ingolstad, explică abordarea lui Glass, aflată în contradicție cu doi dintre cei mai importanți teoreticieni ai Bauhaus-ului, Johannes Itten și Wassily Kandinsky. Cei doi din urmă au afirmat, încă din anul 1919, faptul că formele geometrice de bază le sunt asociate culorile primare, astfel: cercul este roșu, pătratul este albastru, triunhiul este galben, Însă, „Prin cunoștințele sale de fizică și experimente în psihologia percepției, Ingo Glass îndrăznește să susțină că roșul, ca vehicul a unei mișcări rotative, poate fi atribut numai cercului, în timp ce culoarea agresivă a galbenului corespunde formei agresive a triunghiului, iar albastrul - o culoare liniștită - aparține formei echilibrate a pătratului. Într-o zi, istoria artei va trebui să dovedească cine a avut dreptate.” / „Trough his knowledge of physics and experiments in the psychology of perception, Ingo Glass dares to argue that the colour red, as the vehicle of a rotative movements, may only be atributed to the circle, while the aggressive colour yelow corresponds to the aggressive form of the triangle, and blue – a quiet colour – belong with the balanced shape of the square. One day, the history of art will have to prove who was right.”, încheie Peter Volkwein. Încercând să reordoneze elementele de bază, expoziția lui Glass este dominată de intersectarea formelor geometrice simple și culori primare aferente teoriei lui, prezentate parietal, prin desene, sau prin intermediul spațiului, în cât mai diverse variante posibile ca un puzzle infinit.

http://ciprianchirileanu-art.blogspot.com

ION POPESCU

Expoziţia de sculptură şi desen – Parabole – semnată de ION POPESCU (Suedia), la Galeria Helios. Au prezentat Alexandra Titu şi Constantin Prut. Fotografii de la vernisaj, 30 iunie 2011.

La Galeria Helios s-a vernisat de curând expoziţia de sculptură şi desen intitulată Parabole, semnată de Ion Popescu (Suedia). În mare măsură raportate la estetica de sorginte brâncușiană, simplitatea lucrărilor lui Ion Popescu nu acceptă singularitatea formelor esteticii extreme, adesea minimale. Întotdeauna sunt create relații intrinseci între componentele sculpturilor dar mai ales prin expunerea lor spațială, încât dialogul să fie reluat de fiecare dată rememorând elementele vizualizate anterior. Numai așa o formă hiper-abstractă poate capăta valențe narative, doar astfel imaginația invadează teritoriul concretului și, implicit, pot fi înțelese ideile (parabolele) autorului: susținute de tije subțiri, patru mici obiecte fusiforme, colorate, par a-și lua zborul (...) în relația lor directă dintre decorativismul spațiului gol și suplețea materială al peștelui taciturn (...) ca pe o formă stranie a unui lemn căreia îi este atașată deasupra o placă de marmură, o corabie aluzivă în zare (...) și alte exemple. Au prezentat Constantin Prut şi Alexandra Titu: „(...) fiecare dintre aceste nonobiecte deschid doar jocul interpretativ al unor probleme cu care se confruntă gândirea omenească, formulate în diverse sisteme metaforice. Efortul artistului rămâne mereu acela de a provoca cu un minimum de mijloace să declanşeze o aventură interpretativă extensivă, cu nenumărate arborescenţe de conexiuni, de referinţe şi fabulaţii.”

http://ciprianchirileanu-art.blogspot.com