RENEE RENARD - MI S-A FURAT NIKON-UL

"Mi s-a furat Nikon-ul…

În 26 aprilie 2011, în trenul Budapesta-Timișoara, la vama Curtici, un polițist român de frontieră (aflat în exercițiul funcțiunii) mi-a furat Nikon-ul. Dincolo de valoarea considerabilă a aparatului, am rămas fără Nikon-ul meu drag, cu care lucrasem pentru expoziția Aripi între Ape și pentru nenumărate alte proiecte. Au urmat declarații la poliție, identificarea martorului din Singapore, nopți nedormite, revoltă, neputință, amărăciune, iar în cele din urmă trista recunoaștere a faptului că mă luptam cu un sistem imbatabil, eminamente corupt.

Te-am iubit, România. Am plecat de nenumărate ori și de tot atâtea ori m-am întors, pentru că, deși nu am niciun strop de sânge românesc în mine, nu mai puteam de dor. Am fost de partea ta, întotdeauna… Ți-am iertat până și istoria învolburată atunci când mi-ai deportat familia în Rusia, în Bărăgan și apoi la Canal… Însa în seara zilei de 26 aprilie 2011 ai pierdut definitiv pe unul din puținii cetățeni care, cu disperată și naivă speranță, mai credea în tine... Știi că de acum înainte nu-mi voi mai reprima gestul instinctiv de a duce mâna la inimă atunci când ascult La Marseillaise?! Orice Nikon poate fi înlocuit, la un moment dat. Dar va fi foarte-foarte greu, România, să recâștigi respectul meu. Pe termen lung, pierderea este a ta."

text preluat de pe http://reneerenard-art.blogspot.com

pentru care eu, românul ciprian chirileanu, susţin declaraţia de mai sus.

trist...

LINDA SASKIA MENCZEL

Mărturisire, expoziţie Linda Saskia Menczel, la Galeria Helios Timişoara, august 2011. Cuvântul de deschidere: Pr. Ioan Tiberiu Vişan. Concert: Cosmin Bălean, la Duduk (instrument armean vechi de 3000 de ani) şi Doru Roman, la percuţie.

Expoziția este dominată de fundalul simezelor pe care sunt dispuse, precum o friză nesfârșită, portrete de sfinți canonizați sau necanonizați, preoți și maici, toate realizate în creion cu foiță de aur: Sfântul Kuskșa din Odessa, Sfântul Ioan de Kronstadt, Sfântul Arsenie Boca, Părintele pustnic Proclu, Pr. Iacov Tsalikis, Maica Eufimia de la Cebza și mulți alții... Toți aceștia te urmăresc pe tine, da, pe tine privitorule!, și nu invers cum ar fi normal într-o expoziție, cu ai lor ochi blânzi, tăcuți și răbdători. Perindarea pașilor tăi, fapta privirilor tale, sinceritatea inimii pe care o porți în tine. Iar tu, vizitator vremelnic, te întâlnești cu chipul din Preoția (brons, marmură), citești atent din Maslul (bronz, marmură) și te-nchini precum cel din Pocăința (brons, marmură), sculptura care apare pe afișul expoziției. 

Cuvântul de deschidere a fost rostit de Pr. Ioan Tiberiu Vişan, evenimentul fiind încheiat cu un recital susținut de Cosmin Bălean la duduk (instrument armean vechi de 3000 de ani) şi de Doru Roman la percuţie.

http://ciprianchirileanu-art.blogspot.com/