Aripi între ape, o aparentă criptogramă povestită fotografic de Renée Renard, la Galeria Helios. Pornind de la întâlnirea artistei cu o carte (un tratat ştiinţific despre vis) abandonată la malul unei ape, conceptul întregului expoziţional se dezvoltă gradual şi în crescendo, având următoarele segmente vizuale: Poveste pierdută, Cuvinte ce vor fi, Aripi aproape deschise, urmate de Visul, Niciodată scrise, Desprindere şi, în final, O nouă poveste se scrie. Fiecare conţin grupuri de reprezentări directe, cu litere, cuvinte sau rânduri (parţiale), însă percepţia integrală este una puternic emoţională, precum oglindirea imaginaţiei onirice. Surprinzătoare sunt fotografiile realizate subacvatic, cu desprinderea personajului din carte – Aripi aproape deschise şi Visul – urmate de ansamblul volant al umbrelor reflectate pe fundul unui bazin de înot, integrate paginilor desprinse ale cărţii datorate uzurii ei – Niciodată scrise – un performance-art definit de răbdarea vechimii proiectului început acum doi ani. Fiind un concept în continuă dezvoltare, expoziţia de la Galeria Helios este dedicată jurnalistului timişorean Cosmin Lungu, un om al cărţilor mult prea devreme plecat dintre noi către aripile sale.
O parte din lucrările expoziţiei de sculptură intitulate Memoria amprentei, semnată de Ana Zoe Pop (Bucureşti), sunt prezentate la Galeria Triade. De dimensiuni relativ mici, cu geometrii regulate pornite de la pătrat şi cerc, lucrările din bronz conţin simplificări ale formelor tridimensionale cât să fie cuprinse într-un căuş din două palme. Dezvoltarea decorativă este amplă, fiind influenţată de credinţă – Chivot, Psalm, Perna etc – iar sinteza simbolistică este supusă atmosferei intime alăturată înţelegerii semnelor plastice ale trecutului. Dintr-o sumă de reprezentări, impresionante sunt „amprentele” lăsate de tălpile a două sandale, apoi ilustrarea expresivă a unui profil vertical de Toacă, sau Cărămida şi Casă cu suflete, toate fragmentele amintite fiind înţelese ca parte dintr-o arheologie iconografică.
Ştefan Călărăşanu expune o parte din lucrările sale recente la Muzeul de Artă, după o lungă absenţă expoziţională personală în Timişoara. Cele peste 60 de sculpturi din lemn şi bronz sunt dominate de forma clopotului: întreg, abstract, spart, bi- şi tridimensional, rupt, plin, gol etc, unde soclurile din lemn prelucrat fac parte din ansamblul lucrării. Receptarea vizuală obsesivă a expoziţiei o constituie reprezentarea semnelor grafice caracteristice artistului – decorative, încrustate, decupate sau, în variantele desenate, expuse pe simeze – percepute ca texte misterioase ale unor credinţe şi ritualuri ancestrale nedescoperite încă. Atmosfera generală este determinată de sobrietate, ca germene al forţei creative, iar tăcerea meditativă a clopotelor şi a semnelor redau profunzimea sufletească a celui care le poate întrebuinţa virtual.
Uite cum mă holbez la cer! – în Galeria Helios, la expoziţia plasticienei Adriana Ilin Tomici. Intenţia dezinvoltă din titlu se regăseşte şi pe simeze, picturile fiind realizate prin tehnica dripping-ului, cu tuşe ample şi spontane, urmate de ulterioare intervenţii transparente ale albastrului temperat de griul norilor. Alăturate titlurilor: Printre nori – magie albă, Printre nori – zbor apăsat, Omul din Lună, Dans cu norii, Ferestre spre cer şi altele, formele figurative abstracte sunt cele care rămân şi semnalează seriozitatea privirii, apoi dau frâu liber imaginaţiei contemplative, cu putere de sugestionare. Expoziţia este inclusă în programul Zilelor Culturii Sârbe la Timişoara (ediţia a treia), organizate de Uniunea Sârbilor din România şi Consulatul General al Republicii Sârbe la Timişoara.
Renaşterea Bănăţeană – supliment Paralela 45, marţi 7 decembrie 2010
Postări
