IANUARIE 2011

Două retrospective distincte găzduite de Muzeul de Artă din Timişoara, cu doi artişti români diferenţiaţi de stil şi de o jumătate de secol de la naşterea fiecăruia, dar uniţi prin lirism şi anul trecerii lor în nefiinţă.

După expoziţia retrospectivă de pictură din anul 2008, Margareta Sterian (1897-1992) revine la Muzeul de Artă cu o amplă selecţie de desene strânse sub genericul Culorile Cântecului. Artistă complexă, fiind totodată pictoriţă, ceramistă, scenografă, poetă, romancieră şi traducătoare (din W. Whitman, E. A. Poe, T. S. Eliot, E. O'Neil ş. a.), Margareta Sterian ocupă un loc aparte în avangarda românească interbelică unde, alături de Nina Arbore, Miliţa Pătraşcu şi Olga Greceanu formează primul nucleu feminin al acesteia. Cele 165 de lucrări prezentate pe simezele muzeului sunt realizate în diferite tehnici, de la creion, tuş şi laviu, la acuarelă, tempera sau ulei diluat, între anii 1926-1980. Desenele, de dimensiuni nu foarte mari, fără a avea impactul cromatic al picturilor în ulei, păstrează caracterul liric şi figurativ al fantasticului caracteristic pentru artistă. Evenimentul a fost întregit de lansarea unui album de poezii semnate de aceeaşi autoare, având ca ilustraţii o parte din lucrările expuse.

Născut la Ghilad (jud. Timiş), Viorel Cristea (1947-1992) este considerat de către critica de artă unul dintre cei mai reprezentativi pictori naivi din România, primul său tablou fiind realizat în anul 1963. Departe de a fi văzută ca o „artă amatoare”, arta naivă se situează în afara timpului şi constrângerilor impuse de regulile fie de stil, curent sau şcoală artistică. Definită de cele mai autentice şi elementare exprimări lipsite de prejudecăţi estetice, valoarea creaţiei pictorilor, denumiţi şi „primitivi”, a fost recunoscută în perioada în care arta modernă se îndepărta de canoanele clasice, concomitent cu descoperirea artei neolitice, africane şi precolumbiane. Printre cei mai cunoscuţi pictori naivi sunt americanul Edward Hicks, francezii Henri Rousseau-Vameşul, Camille Bombois şi André Bauchant, gruzinul Niko Pirosmanaşvili, sârbul Ivan Generalič (Şcoala de la Hlebine), germanul Max Raffler, italianca Claudia Vecchiarelli, românul Stan Ioan Pătraş (creatorul crucilor din Cimitirul de la Săpânţa) şi mulţi alţii. Picturile lui Viorel Cristea reflectă viaţa simplă şi idilică a satului său mărginit de lanuri de floarea-soarelui, precum melancolia unui drum de ţară vecin cu gardul raiului sau nostalgia aproapiată bucuriei de a trăi, aşa cum i-a fost şi scurta viaţă a artistului.

În organizarea Uniunea Artiştilor Plastici – filiala Timişoara, la Muzeul de Artă s-a deschis tradiţionalul Salon Anual al Artelor Vizuale, ediţia din acest an, 2010, aniversând 80 de ani de existenţă. Juriul – format din Ciprian Radovan (preşedinte), Valentina Ştefănescu, Remus Irimescu şi Rafael Mateiaş (membrii) – au selectat lucrări de pictură, grafică, sculptură, arte textile şi fotografie semnate de peste 170 de artişti. Pentru desemnarea laureaţilor aceastei ediţii au fost nominalizaţi Delia Corban, Petru Galiş, Bianca Hociung, Sorin Nicodim şi Ştefan Petrică. În final, premiul Primus Inter Pares (însoţit de o medalie din bronz realizată de sculptorul Luigi Varga) i-a fost acordat lui Alfred Iancu, iar Premiul pentru Tineret i-a revenit lui Kálmán Enikö.

ALFRED IANCU



KÁLMÁN ENIKÖ



SORIN NICODIM

PETRU GALIŞ

DELIA CORBAN

BIANCA HOCIUNG

ŞTEFAN PETRICĂ

În acest an, 2010, Facultatea de Arte şi Design din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara, aniversează 20 de ani de la reînfiinţare. Cu această ocazie, elegantul catalog (Studiu şi experiment) de prezentare al Facultăţii aminteşte principalele momente din istoria învăţământului artistic realizat pe criteriile studiilor sistematice. Primul reper îl constituie anul 1933, odată cu mutarea Şcolii de Arte Frumoase din Cluj în oraşul de pe Bega, avându-i printre primii profesori pe Catul Bogdan, Romul Ladea şi Anastase Demian. Schimbările de după cel de-al Doilea Război Mondial au condus, la începutul anilor ’60, la o nouă Facultate de Arte, aflată sub tutela universităţii bănăţene nu demult înfiinţate. În final, actuala instituţie şi-a reluat activităţile de învăţământ superior de artă ca parte a Facultăţii de Filologie, la scurt timp după evenimentele istorice din 1989 – odată cu secţiile de pictură, grafică şi pedagogie, iar prin dezvoltarea ei ulterioară, facultatea numără astăzi un total de 11 secţii. Se cuvine amintirea decanilor Aurel Breilean (1929-2009), Constantin Flondor, Dumitru Şerban, în prezent Facultatea de Arte şi Design fiind condusă de Adriana Lucaciu. Seria evenimentelor aniversare a cuprins decernarea distincţiilor unor personalităţi culturale, urmate de expoziţiile a peste 120 de studenţi şi foşti absolvenţi găzduite de Halele Timco, Galeria Pygmalion şi Galeria Mansarda (din str. Oituz nr. 4), precum şi o serie de concerte de muzică.



La Galeria Calina, o Ne-stare de fapt în expoziţia semnată de pictorul Cosmin Haiaş. Folosind unele materiale neconvenţionale ce amintesc de uzanţa pop-art-ului (bucăţi de carton de ambalaj, burlane, ochelari de sudură, bidoane, mucuri de ţigări, crengi, perie de toaletă, doze de aluminiu etc) colate direct peste pânză, inclusiv pictarea prin folosirea ruginilor, ideile autorului sunt anecdotice, chiar ironice spre sarcasm (Breaking News, I’ll paint the grey people, Crush test dummies-Psyhic etc). Asocierea lor cu diverse personaje (Design pentru o ne-stare de fapt Cu Pantera Albastră Copilu Marţipan Teddy bear şi alţii), sau cu trio-ul istoric din celebra fotografie de la Ialta (There ain’t no heroes), ori cu multitudinea fantelor dintr-un peep show (The Insider), crează universuri paradoxale aflate între realitate şi realism, între zâmbet şi tristeţe, între stare şi ne-stare. De fapt, sunt preluări din cotidianul ne-fast al prezentului.

Cuanta (din fizică) este cantitatea cea mai mică de energie radiantă, a cărei valoare este proporţională cu frecvenţa radiaţiei respective, iar Cuanta nouă este recenta expoziţie de grafică semnată de Iosif Stroia (Arad), la Galeria Triade. Liniile mereu curbe şi răsucite precum tornadele sunt realizate manual, cu exactitate geometrică şi matematică unde, păstrând domeniul ştiinţelor exacte, termenul de Twister Mersenne – un generator de număr pseudoaleatoriu cu o distribuţie uniformă în intervalul [0,2k-1] – poate avea aplicaţie directă în artă plastică, aşa cum se petrece vizual în lucrările având următoarele titluri: Zero, Şase, Şapte şi Opt. Cu aceeaşi dezinvoltură aflată în zona iluziilor optice, graficianul formează răsuciri liniare percepute ca realităţi alternative sau distorsiuni temporale, regăsite în tilurile desenelor De la Divin la Etern, Portal, Flux şi, deloc întâmplător, în O linie Dumnezeiască.

La sediul din Piaţa Traian al Asociaţiei Luptătorilor din Timişoara Arestaţi în Revoluţie (ALTAR) – Decembrie 1989, s-a vernisat expoziţia (permanentă) de artă plastică, cu ocazia comemorării a 21 de ani de la evenimentele care au precedat căderea regimului comunist în România. Cele aproape 200 de lucrări, realizate în perioada anilor 2006-2010, reprezintă donaţia făcută de elevii de la Palatul Copiilor şi Liceul de Arte Plastice din Timişoara – Ioana Jivan, Diana Chilinţan, Laura Miclea, Ariana Goia, Flavius Nistor, Radu Odangiu, Nurcan Yando, Andreea Deac, Andrada Beşliu etc – precum şi de către plasticieni profesionişti – Rodica Banciu, Constantin Catargiu, Iulian Cojocaru, Suzana Fântânariu, Petru Galiş, Ştefan Kelemen, Vasile Lihor Laza, Adriana Lucaciu, Ioan Mercea, Sorin Nicodim, Elisabeth Ochsenfeld, Constantin Răducanu, Doru Tulcan, Minodora Tulcan, Pavel Vereş şi alţii, cu dorinţa organizatorilor de a reflecta ecourile din societatea civilă despre Revoluţia din 1989.

ANDRADA BEŞLIU



BIANCA MINCĂ



FLAVIUS NISTOR

GELU COJOCARU

Renaşterea Bănăţeană – supliment Paralela 45, 4 ianuarie 2011

DECEMBRIE 2010

Aripi între ape, o aparentă criptogramă povestită fotografic de Renée Renard, la Galeria Helios. Pornind de la întâlnirea artistei cu o carte (un tratat ştiinţific despre vis) abandonată la malul unei ape, conceptul întregului expoziţional se dezvoltă gradual şi în crescendo, având următoarele segmente vizuale: Poveste pierdută, Cuvinte ce vor fi, Aripi aproape deschise, urmate de Visul, Niciodată scrise, Desprindere şi, în final, O nouă poveste se scrie. Fiecare conţin grupuri de reprezentări directe, cu litere, cuvinte sau rânduri (parţiale), însă percepţia integrală este una puternic emoţională, precum oglindirea imaginaţiei onirice. Surprinzătoare sunt fotografiile realizate subacvatic, cu desprinderea personajului din carte – Aripi aproape deschise şi Visul – urmate de ansamblul volant al umbrelor reflectate pe fundul unui bazin de înot, integrate paginilor desprinse ale cărţii datorate uzurii ei – Niciodată scrise – un performance-art definit de răbdarea vechimii proiectului început acum doi ani. Fiind un concept în continuă dezvoltare, expoziţia de la Galeria Helios este dedicată jurnalistului timişorean Cosmin Lungu, un om al cărţilor mult prea devreme plecat dintre noi către aripile sale.

O parte din lucrările expoziţiei de sculptură intitulate Memoria amprentei, semnată de Ana Zoe Pop (Bucureşti), sunt prezentate la Galeria Triade. De dimensiuni relativ mici, cu geometrii regulate pornite de la pătrat şi cerc, lucrările din bronz conţin simplificări ale formelor tridimensionale cât să fie cuprinse într-un căuş din două palme. Dezvoltarea decorativă este amplă, fiind influenţată de credinţă – Chivot, Psalm, Perna etc – iar sinteza simbolistică este supusă atmosferei intime alăturată înţelegerii semnelor plastice ale trecutului. Dintr-o sumă de reprezentări, impresionante sunt „amprentele” lăsate de tălpile a două sandale, apoi ilustrarea expresivă a unui profil vertical de Toacă, sau Cărămida şi Casă cu suflete, toate fragmentele amintite fiind înţelese ca parte dintr-o arheologie iconografică.

Ştefan Călărăşanu expune o parte din lucrările sale recente la Muzeul de Artă, după o lungă absenţă expoziţională personală în Timişoara. Cele peste 60 de sculpturi din lemn şi bronz sunt dominate de forma clopotului: întreg, abstract, spart, bi- şi tridimensional, rupt, plin, gol etc, unde soclurile din lemn prelucrat fac parte din ansamblul lucrării. Receptarea vizuală obsesivă a expoziţiei o constituie reprezentarea semnelor grafice caracteristice artistului – decorative, încrustate, decupate sau, în variantele desenate, expuse pe simeze – percepute ca texte misterioase ale unor credinţe şi ritualuri ancestrale nedescoperite încă. Atmosfera generală este determinată de sobrietate, ca germene al forţei creative, iar tăcerea meditativă a clopotelor şi a semnelor redau profunzimea sufletească a celui care le poate întrebuinţa virtual.

Uite cum mă holbez la cer! – în Galeria Helios, la expoziţia plasticienei Adriana Ilin Tomici. Intenţia dezinvoltă din titlu se regăseşte şi pe simeze, picturile fiind realizate prin tehnica dripping-ului, cu tuşe ample şi spontane, urmate de ulterioare intervenţii transparente ale albastrului temperat de griul norilor. Alăturate titlurilor: Printre nori – magie albă, Printre nori – zbor apăsat, Omul din Lună, Dans cu norii, Ferestre spre cer şi altele, formele figurative abstracte sunt cele care rămân şi semnalează seriozitatea privirii, apoi dau frâu liber imaginaţiei contemplative, cu putere de sugestionare. Expoziţia este inclusă în programul Zilelor Culturii Sârbe la Timişoara (ediţia a treia), organizate de Uniunea Sârbilor din România şi Consulatul General al Republicii Sârbe la Timişoara.

Renaşterea Bănăţeană – supliment Paralela 45, marţi 7 decembrie 2010

NOIEMBRIE 2010

Recentul eveniment de la Galeria Calina îi aparţine pictorului Romul Nuţiu. Denumirea expoziţiei este sinonimă cu titlul lucrării Piramida memoriei (Elan Vital II), o „construcţie” amplă şi etajată, aflată într-o permanentă mişcare circulară şi „locuită” de forme abstracte imaculate, tridimensionale. Pornind de la o lumină orientată spre ansamblul cinetic, câteva umbre dinamice sunt proiectate pe perete. Complexitatea conceptului plastic a fost transmisă în timpul vernisajului, caracteristic performance art-ului: autorul, urcat pe un podium, a dirijat virtual, cu ajutorul pensulelor, o simfonie a culorilor îndreptată spre albul iluminat al instalaţiei. Dealtfel întregul spaţiu al galeriei este transformat într-o instalaţie, simezele conţinând picturi (bidimensionale) cu tuşe spontane şi aerisite, cu trăiri intense, temperamentale, în care se regăsesc elemente memorate din formele ce compun construcţia piramidei şi argumentaţia cathartică a actului creator.

(Fotografie primită prin bunăvoinţa Galeriei Calina)

Renaşterea Bănăţeană – supliment Paralela 45, 4 noiembrie 2010

Începând din anul 2004, Uniunea Artiştilor Plastici din România, filiala Timişoara, omagiază principalele date istorice centenare care au marcat dezvoltarea oraşului bănăţean. Pentru anul 2010, instituţia mai sus amintită concentrează atenţia asupra a două evenimente expoziţionale definitorii, după cum urmează:
Uzina Hidroelectrică (sau Turbina, în denumirea ei scurtă), un monument de arhitectură industrială poziţionată la intrarea canalului Bega în oraş, a fost construită după un proiect semnat de Emil Szilard, inginerul-şef de atunci al Timişorii, arhitectura edificiului aparţinând lui Székely László. Este una dintre primele hidrocentrale din Europa şi prima centrală hidroelectrică de tip centrală-baraj de pe teritoriul actual al României, darea ei în folosinţă fiind amintită în 3 mai 1910. Astfel, în expoziţia de la Palatul Administrativ, având titlul generic Apa şi turbina – Semnificaţii simbolice, curatoriată de către criticul de artă Ioan Iovan, sunt prezentate 105 de lucrări de pictură, grafică, sculptură, tapiserie şi fotografie, semnate de 85 de plasticieni.

Următorul eveniment este semnificativ prin două criterii determinante. În primul rând prin atestarea centenară a clădirii din Parcul Rozelor unde s-au aflat, de-a lungul anilor, sediile Grupului de canotaj Regatta, apoi Autoclubul Regal Român, Institutul Social Român Banat-Crişana, Academia de Arte Frumoase (mutată de la Cluj), Şcoala pentru Construcţii şi, începând din anul 1955, filiala locală a Uniunii Artiştilor Plastici din România. Într-o primă etapă, consemnarea a fost amintită la Galeria Helios în luna martie, gândită strict ca aniversare a unei clădiri cu zece ateliere de creaţie închiriate la tot atâţia artişti. Înţelesul integral al aniversării este desăvârşit ulterior, odată cu expoziţia Centenarul Casei de Creaţie (curator Claudia Mandi) la Muzeul de Artă, în octombrie a.c. În fapt, expoziţia poate fi privită ca fiind a primului nucleu de artişti membri UAP găzduiţi de filiala locală, parte din întregul breslei. Cuvântul de deschidere a aparţinut criticului de artă Ileana Pintilie care, în cartea sa Timişoara între tradiţie şi modernitate, aminteşte următoarele: „În 1957, sosesc, la Timişoara, primii absolvenţi ai proaspăt infiinţatelor Institute de Arte Plastice din Cluj şi din Bucureşti (...) Toţi aceşti tineri erau formaţi în alt spirit, mai apropiat de contemporaneitate, astfel încât, prin opera lor, ca şi prin eforturile lor teoretice, pătrunde în şcoală un suflu nou”. Din acel an, cele zece ateliere au aparţinut plasticienilor, deopotrivă creatori şi/sau pedagogi: Klara Bíro Jecza, Aurel Breilean, Eugenia Dumitraşcu Luca, Hildegard Fackner Kremper, Franz Ferch, Karola Fritz, Victor Gaga, Octavian Ilica, Peter Jecza, Marion Jilcu, Adalbert Luca, Simion Lucaciu, Vasile Pintea, Ina Popescu, Mihail Vîlsan şi Xenia Eraclide Vreme, majoritatea dintre ei trecuţi deja în nefiinţă; în prezent, studiourile sunt deţinute de Virginia Baz Baroiu, Lidia Ciolac, Constantin Flondor, Remus Irimescu, Octavian Maxim, Romul Nuţiu, Béla Szakáts, Dumitru Şerban, Viorel Toma şi Leon Vreme.

EUGENIA DUMITRAŞCU LUCA



FRANZ FERCH

HILDEGARD FACKNER KREMPER

KAROLA FRITZ

KLARA BIRO JECZA

MARION JILCU

SIMION LUCACIU

VICTOR GAGA

MIHAIL VÂLSAN