marți, 7 aprilie 2009

APRILIE 2009

Timişoara pe şevalet

To Float – a pluti prin Galeria Pygmalion, cu Goran Despotovski (Serbia). Un dialog al monotoniei căutate şi o aruncătură spre infinitul neprihănirii între semeni: dintr-un capăt, un şir umanoid în costum, cu fizionomii precum şablonul alienării, amintesc de Parabola orbilor al lui Breugel cel Batrân, dar lipsiţi de ritmul căderii. Descendenţa umbrelor lor sunt strivite pe pânze, în celălalt capăt. Iar în mijloc, grupul imaculat fără aripi şi identitate, lipit vraişte la fereastra cu lumini. Sunt cele trei instalaţii textile expuse cu priveghiul invizibilului, atotputernicul ce suflă în ceafă permanent oricând şi oricum!



Emil Grama etalează o succesiune de Peisaje, la Palatul Administrativ. Dominate de compoziţii statice cu albastru înnegrit parţial de noapte şi un roşu-oranj aprins de diurn, puţinele elemente recognoscibile ale naturii sunt esenţializate sub lumina Lunii sau al Soarelui. Stilizate, liniştea anumitor porţiuni decorative din portalul cu clopote nebătute, din uscăciunea crengilor dezfrunzite şi neunduite de vânt, sau din formele ierburilor necosite, lărgesc spaţiul solitudinii. Astfel, peisajele se pot vedea ca proiecţii mentale ale contemplativului.





La Galeria Helios s-a vernisat o mini-retrospectivă Aurel Breilean, artistul primului decanat al Facultăţii de Arte Plastice din Timişoara (1990-1995), prilejuită de împlinirea vârstei de 80 de ani a pictorului. Expoziţia se deschide cu o serie de studii academice (1953) - o lecţie deschisă, prototip al perfecţiunii desenului corpului uman, pictural şi teluric, cu ştiinţa clasicului clar-obscur. Apoi, privirea bonomă cu sclipiri nostalgice, mereu prinsă de bucuria unui taifas, explodează în timp într-un abstract compoziţional vegetal, liric şi deschis, ataşat uneori de două-trei suprafeţe decalate, temă şi formulă de prezentare caracteristică ultimelor lucrări (până în 2003). Este o expoziţie-punte pentru cei 50 de ani de creaţie individuală şi respect cuvenit din partea generaţiilor de plasticieni timişoreni.





Andreea Foanene şi Re-locuirea copilăriei. Nenumărate păpuşi desenate, pictate sau confecţionate, şi-au găsit loc în Galeria Calina. Unele sunt coborâte din cer, dimineaţa, altele sunt gonite de stele, iar câteva stau suspendate de tavanul galeriei. Copilăria este re-trăită prin memoria hieratică al unui corp inert, repetitiv şi imaginativ, precum fetişul din sertar al unui portret colectiv, cu nume distincte. O temă aparent uşoară, ca o joacă de copil! Mai mult decorative decât picturale, lucrările se află sub incidenţa tristeţii şi a neutralităţii sufleteşti, adulte.





La Galeria Mansarda, un proiect continuat de graficiana Suzana Fântânariu: Xilogravură – matrice stilistică III. Alături de artistă, expun Ana Adam, Dan Boar, Cristina Bobirică-Vlădilă, Ciprian Chirileanu, Ciprian Ciuclea, Florin Haţegan, Raluca Moldovan, Ortansa Moraru-Ilie, Felicia Selejan, Voicu Sătmărean, Szakats Yvette şi Mihai Zgondoiu, împreună adunaţi de vorbelor scrutătoare ale lui Ciprian Radovan. Un amestec complementar între tradiţie şi neconvenţionalism, cu tipar înalt şi surplus ambiental al demersurilor grafice personale, sunt reperele generale ale unui creuzet matricial în alb-negru şi ceva culoare. Seminţelor conceptuale nu le ajung doar răbdarea travaliului, ci şi vizionarea cu mai mult timp decât pentru o simplă simeză la-ndemână.







Cu desene executate pe hârtii preparate manual, la Galeria Axa-art este prezent Mátyás László, un artist stabilit la Szolnok, în Ungaria. Este o expoziţie aparte, prin diversele experimente grafice folosite: pistrui-câmpuri abstracte lăsate de rugina piliturii de fier şi joaca dirijată al unui magnet; suprafeţe dilatate de naturaleţea urmelor de fum; hârtii având diferite texturi, decupaje sau broderii tivite pe margini... Desenele în sine, în tuş, peniţă şi laviu, cu linii şi pete vag expresioniste, uneori şi cu prezenţe feminine, nude, au fragilitatea unui budoar.





Un trecut... prezent, debut al Irinei Bernaz (Cernăuţi) la Cafe Papillon. Sau ecoul estompat al obscurităţii temporale, grizat de bătrâneţea amintirilor: copii cu picioare aproape schilodite de trecutul fad al fizionomiei impasibile şi cămăşile lor albe... Sunt mândrii pionieri ai ofilitului nu demult comunist! Ca substitut al bucuriei de şapte ani, atunci, stăpânirea de sine era privită cu fascinaţia înălţimii taliei unui adult, până sub poalele unei ţevi de tanc pacificator. Cromatica acum lipseşte, un rămăşag câştigat al non-culorilor din lucrări. Fiecare cu cravata lui!







Renaşterea Bănăţeană – supliment Paralela 45, 7 aprilie 2009

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu