Astăzi nu este „prima zi de marţi a fiecărei luni”(!). Luni-lună, ca oricare lună calendaristică. Mai, spre exemplu. Azi e joi, 11 februarie 2010, zi în care mă învoiesc să postez un comentariu în plus ca pe o sărbătoare personală, total atipic conţinutului integral al acestui blog. Îşi fac prezenţa următoarele argumente-coincidenţe:
- blogul cu cronici plastice lunare împlineşte un an de existenţă electronică. Îmi vine să-i urez ceva clasic, dar mă abţin. Nu depinde chiar totul de mine;
- a trecut deja o lună după cei trei ani de când sunt colaborator al cotidianului timişorean tipărit Renaşterea Bănăţeană, supliment Paralela 45, cel care apare marţi... – motiv pentru care am şi iniţiat această adresă virtuală accesibilă;
- cam în aceleaşi zile de februarie dar în urmă cu 20 de ani, am depus unei redacţii din oraş un text cu multă stare emoţională. Acel text a reprezentat debutul meu publicistic real. Ulterior m-am ocupat de alte treburi.
Prin urmare, îmi permit să recitesc acel debut... Redau doar titlul, textul e lung: „Patologia comunismului” şi concluzia „un cimitir plutitor”, material – publicat în Forum Studenţesc, Nr. 3/1990, martie, Timişoara – alăturat altor semnatari, majoritatea dintre ei habar n-am unde şi cum îşi petrec viaţa în prezent. Subiectiv (râsu’), am o amintire proaspătă despre situaţia acelui con-text. Obiectiv (plânsu’), îl consider un articol naiv, cu tematică generală provocatoare şi aşteptări mari pe fundal, dar atemporal (pot schimba unele cuvinte sau nume prin sinonime, însă esenţa rămâne la fel de contemporană şi Caragiale toujours). Rîsu’ Plînsu’, un contrast mental care m-a urmărit faptic an după ani, acum sub formă de bilanţ.
În încheiere, mulţumesc redacţiei Renaşterii Bănăţene precum şi celor care mă lecturează sper, cu plăcere. Mi-am împărtăşit jubileul de 1 an (de blog) şi un altul de 20 (de la debut)!
2010
- blogul cu cronici plastice lunare împlineşte un an de existenţă electronică. Îmi vine să-i urez ceva clasic, dar mă abţin. Nu depinde chiar totul de mine;
- a trecut deja o lună după cei trei ani de când sunt colaborator al cotidianului timişorean tipărit Renaşterea Bănăţeană, supliment Paralela 45, cel care apare marţi... – motiv pentru care am şi iniţiat această adresă virtuală accesibilă;
- cam în aceleaşi zile de februarie dar în urmă cu 20 de ani, am depus unei redacţii din oraş un text cu multă stare emoţională. Acel text a reprezentat debutul meu publicistic real. Ulterior m-am ocupat de alte treburi.
Prin urmare, îmi permit să recitesc acel debut... Redau doar titlul, textul e lung: „Patologia comunismului” şi concluzia „un cimitir plutitor”, material – publicat în Forum Studenţesc, Nr. 3/1990, martie, Timişoara – alăturat altor semnatari, majoritatea dintre ei habar n-am unde şi cum îşi petrec viaţa în prezent. Subiectiv (râsu’), am o amintire proaspătă despre situaţia acelui con-text. Obiectiv (plânsu’), îl consider un articol naiv, cu tematică generală provocatoare şi aşteptări mari pe fundal, dar atemporal (pot schimba unele cuvinte sau nume prin sinonime, însă esenţa rămâne la fel de contemporană şi Caragiale toujours). Rîsu’ Plînsu’, un contrast mental care m-a urmărit faptic an după ani, acum sub formă de bilanţ.
În încheiere, mulţumesc redacţiei Renaşterii Bănăţene precum şi celor care mă lecturează sper, cu plăcere. Mi-am împărtăşit jubileul de 1 an (de blog) şi un altul de 20 (de la debut)!
2010
Postări
Buna ziua/seara, domn' profesor 'Cici'! Vad ca aveti blog interesant. Sa puneti pozele in format mai mare, sa vada si ochii mei cu ce va 'mandriti' ! Multi ani inainte blogului si bafta in continuare!
RăspundețiȘtergere