FEBRUARIE 2011

În mitologia greacă Mnemosyne, fiica lui Uranus şi a Gaiei, se iubeşte în taină cu Zeus timp de nouă nopţi, devenind ulterior mama celor nouă muze. Ea personifică memoria, atribuindu-i-se uniunea sacră între cer şi pământ. Iar mesteacănul, copacul sacru al populaţiilor siberiene, simbolizează „calea pe care coboară energia cerului şi urcă spre înalturi aspiraţiile omeneşti”. Proiectul Mnemosyning, iniţiat de timişoreana Elisabeth Lili Ochsenfeld – în prezent stabilită în Germania – a pornit în timpul călătoriei făcută de plasticiană în căutarea rudelor din partea mamei, deportate în sudul Siberiei. Amplul concept se împarte în două evenimente distincte. Primul are ca bază expoziţia ei personală Vino cu mine în pădurea de mesteceni desfăşurată la Muzeul de Artă – o serie de fotografii de mari dimensiuni acoperite ulterior cu suprafeţe transparente în pigmenţi de acryl, continuate prin tuşe spontane şi/sau atent conduse pe „calea” trunchiurilor suple ale mestecenilor, în verde, negru dar dominate de alb – la care s-au alăturat lucrări de pictură, grafică şi fotografie reunind 87 de invitaţi din 15 ţări. Treehuggers, al doilea eveniment, s-a desfăşurat la Galeria Triade prin expoziţia de fotografie alb-negru în viziunea artiştilor Renée Renard, Dee C’Rell (Anglia), Bea Gschwend (Germania), Camil Mihăescu, Sergiu Moraru, Lili Ochsenfeld (Germania) şi a subsemnatului. Expoziţia, întregită muzical cu trei recitaluri, a prilejuit lansarea cărţii Mnemosyning, în cuprinsul ei regăsindu-se texte literare pe tema mesteacănului semnate de 27 de autori.

LILI OCHSENFELD

RENÉE RENARD

BEA GSCHWEND

DEE C’RELL

SERGIU MORARU



CAMIL MIHĂESCU

LILI OCHSENFELD

CIPRIAN CHIRILEANU

La Galeria Calina o expoziţie de sculptură şi desene intitulată Urma, autor Cosmin Moldovan (Arad). Păstrând structura labei piciorului (strîns legat de pământ, stabilitate şi virilitate) însoţită de cele cinci degete, formele anatomice sunt mereu deformate, metamorfozate. Imaginea finală a sculpturilor în lemn ajutată de intervenţiile în „carnea” lor, prin incizii, desene şi decoraţiuni cromatice, pot fi asociate altor idei tematice, abstracte ca şi titlurile date, cu doza lor poetică: Soarele fulguia peste chipul tău alb, Aştept, o lacrimă din tine, Încet, încet verdele acoperea umbra ta roşie, Niciun sâmbure nu va răsări deasupra şi altele. De regulă, greutatea lucrărilor de dimensiuni relativ mici, aflate într-un aparent dezechilibru imponderal, stă în puterea degetului mare înfipt în soclu, ansamblul expus fiind într-o continuă mişcare, precum un balet cu uriaşe fosile la mărime mică.

Antroposofisme – o expoziţie de pictură în semnătura lui Victor Gingiu (Drobeta Turnu-Severin), la Galeria Helios. Compoziţiile figurative sunt dominate integral de conţinutul lor narativ, inclusiv prin titluri lungi ca Regele este verde de supărare: nimic nu poate schimba lumea sa, sau De atâta ură în ţară, au ieşit toţii dracii afară. Uneori, descrierea tablourilor este stranie şi misterioasă, rezultată prin asocierea vizuală a elementelor – Anxietate, Homunculus (Joaca de-a Dumnezeu), Elixir?. Alteori, prin prezenţa umbrelor şi/sau a unor autoportrete aflate sub influenţa oniricului, sunt dezvăluite reperele suprarealimului şi a picturii metafizice – Entitate negativă, Mâna trancendentală, Inspiraţia. Adesea însă, cursivitatea demersului descriptiv din tablouri scapă argumentului logic şi real, aşa cum se întâmplă în cazul sofismelor.

Renaşterea Bănăţeană – supliment Paralela 45, marţi, 1 februarie 2011