Ca gen artistic,
expoziția de pictură este dominată de reprezentarea unei multitudini de
portrete (busturi), împărțite pe două subiecte distincte. Unul mai dinamic și lipsit
de claritatea detaliilor, asemănător eboșelor, în ciclul Pan (În imagini întruchipatu-s-au fiii lui Pan), cu interpreți de
jazz ai căror mișcări deosebit de expresive ale trupului sunt date de
instrumentul la care cântă, spre exemplu în Atingerea
văzduhului (la flaut), Pizzicato
(la violină), Ținută impetuoasă (la
clarinet), sau Acordeonistul, Saxofinistul
ori Trombonistul etc, și cu sugestia
aflării în mijlocul publicului, cântând împreună. Celălalt ciclu, mai static și
mai sobru, cu o cromatică unitară și cu accent pus pe reprezentare mai degrabă documentară
decât cea de introspecție psihologică, prezintă portretele unor scriitori
români din Banatul sârbesc: Mihai
Avramescu, Olimpiu Bala, Ion Bălan, Cornel Bălică, Mihai Condali, Simion
Drăguţa, Ioan Flora, Radu Flora, Ion Marcoviceanu, Miodrag Miloş, Vasco Popa,
enumerarea este completată de figura frământată și melancolică a lui Nichita Stănescu, trecut de prima
tinerețe, poetul din România foarte apreciat în Iugoslavia încă din anii 1960, și
un prieten sincer al poporului sârb.
vineri, 29 iunie 2012
IONEL POPOVICI
miercuri, 13 iunie 2012
CIPRIAN RADOVAN
sâmbătă, 2 iunie 2012
DAN TOMA
În majoritatea picturilor, precum Organikspace Guarding Organic Place In Organic Space, The White Mountain, From Nowhere și altele, inclusiv în lucrarea omonimă cu titlul expoziției, apare personajul călător-singuratic, o umbră contemplativă perfect camuflată compozițional și cromatic în conturul unei stânci, în coama dealului sau la adăpostul unei prăpastii. Lipsit de detalii, spațiul peisajelor devine fantastic, cu vădită predilecție spre melancolia picturii romantice, simboliste sau a Școlii de la Pont Aven (Les Nabis), înrudite toate între ele. Din care spectatorul devine empatic cu personajul impersonal introdus, aflat în răgazul dintre reamintirea evenimentelor petrecute și de momentul decizional al acținilor viitoare. Clar-obscurul dominant este asimilat de necunoscut prin silueta exaltată al pictorului-personaj aflat în fața șevaletului, încolăcită de fundalul său furtunos și expansiv din My Way, sau, mai interiorizat, prin fundalul scenografic al unei săli monumentale fără acoperiș și bălți pe podea, un trompe l’oeil al ceremoniilor ambientale post-decadente cu o ușoară doză de persiflare, în My Studio. Cuvântul de deschidere a fost rostit de Adriana Babeţi.
IOAN IACOB
PEISAJE, din colecţia Brukenthal, Sibiu
La Muzeul de Artă
Timişoara a avut loc vineri, 1 iunie 2012, vernisajul expoziţiei Peisagişti germani şi austrieci din secolele
XVII-XIX din colecţia Muzeului Naţional Brukenthal Sibiu, curatori Valentin
Mureşan (Sibiu) şi Marius Cornea (Timişoara). După o perioadă petrecută la
Viena, timp în care își formează o nucleul colecției sale de artă, baronul Samuel
von Brukenthal (1721-1803) se întoarce în rândul comunității săsești la Sibiu
unde și începe construcția unui palat în stilul barocului târziu. După moartea baronului,
Palatul Brukenthal este transformat în muzeu încă din anul 1817, accesul
publicului fiind deschis până în prezent. Lucrările sunt semnate de germanii Max. Josef Schinnagel, Anton Faistenberger,
Christof Ludwig Agricola, Johann Christian Brand, Christian Hülfgott Brand,
Francesco Casanova (fratele aventurierului amoros Giacomo Girolamo
Casanova), respectiv austriecii August Behrendsen,
Ludwig Hans Fischer, Hans Graf, Joachim Franz Beich, Johann Gabriel Canton,
precum şi câţiva anonimi, printre
care şi un Anonim transilvănean secolul al XVIII, autorul ultimului portret ad vivum (aprox. 1800) al lui
Brukenthal.
CIPRIAN CHIRILEANU, Umbra, 2012
O cronică „incomodă” pentru mine, trebuind să prezint și să scriu despre propria-mi expoziție aici pe blogul cu același nume. De altfel am evitat, din considerații cel puțin deontologice, să scriu pentru Reneșterea Bănățeană despre o altă personală avută la Timișoara, Înconjurat de iarbă, în 2009 – detalii la http://ciprianchirileanu-art.blogspot.com/2011/06/inconjurat-de-iarba.html și
Totuși, în primul
rând sunt artist vizual, și mai apoi cronicar vremelnic, oarecum întâmplător. Am
mai amintit despre asta într-o postare mai veche.
Mă voi rezuma
doar la o scurtă prezentare conceptuală, evenimentul având și o componentă
retrospectivă. Așadar, Umbra este o expoziție tematică împărțită în două
etape creative ample. Prima etapă prezintă proiectul 980199 Incursiuni, definit prin introspecțiuni din zona psihologiei
atribuite omului și relației cu umbra sa, în care sunt incluse expozițiile desfășurate
în spațiile neconvenționale din Penitenciar
1998, Peșteră 2001 și Aeroport 1999. Lucrările sunt realizate în
tehnicile tradiționale ale gravurii: aquaforte, aquatinta, ac rece,
linogravură, monotipie. Dispersat cronologic, proiectul acestei etape este finalizat
integral în sălile (ultra)convenționale ale Muzeului de Artă Timișoara în 2002 –
detalii la http://ciprianchirileanu-art.blogspot.com/
, postările de început. A doua etapă, Umbra
și tifonul, este definită de proiectul Înconjurat
de iarbă 2009 http://inconjuratdeiarba.blogspot.ro/
, pornind de la unele texte scrise de mine (scurte povestiri cu intenții îndreptate
spre zona metafizică), în care măștile, dar mai ales corpul personajelor din tifon,
devin suportul tehnicilor de gravură folosite, tradiționale și experimentale
(hidromonotipie). Instalațiile cu personaje, înconjurate la propriu de iarbă
(gazon) așternută pe podeaua galeriei Helios au fost expuse in situ, in-door. Ulterior și out-door,
proiectul fiind dezvoltat în același an în cadrul taberei Spații citate de la Tescani, jud. Bacău și sub forma unor Spirite la Festivalul Plai de la
Timișoara, dobândind caracteristici asociate cu land-art. Detalii la http://ciprianchirileanu-art.blogspot.ro/2012/07/umbra.html
http://ciprianchirileanu.blogspot.ro/2012/06/ciprian-chirileanu.html