Ca gen artistic,
expoziția de pictură este dominată de reprezentarea unei multitudini de
portrete (busturi), împărțite pe două subiecte distincte. Unul mai dinamic și lipsit
de claritatea detaliilor, asemănător eboșelor, în ciclul Pan (În imagini întruchipatu-s-au fiii lui Pan), cu interpreți de
jazz ai căror mișcări deosebit de expresive ale trupului sunt date de
instrumentul la care cântă, spre exemplu în Atingerea
văzduhului (la flaut), Pizzicato
(la violină), Ținută impetuoasă (la
clarinet), sau Acordeonistul, Saxofinistul
ori Trombonistul etc, și cu sugestia
aflării în mijlocul publicului, cântând împreună. Celălalt ciclu, mai static și
mai sobru, cu o cromatică unitară și cu accent pus pe reprezentare mai degrabă documentară
decât cea de introspecție psihologică, prezintă portretele unor scriitori
români din Banatul sârbesc: Mihai
Avramescu, Olimpiu Bala, Ion Bălan, Cornel Bălică, Mihai Condali, Simion
Drăguţa, Ioan Flora, Radu Flora, Ion Marcoviceanu, Miodrag Miloş, Vasco Popa,
enumerarea este completată de figura frământată și melancolică a lui Nichita Stănescu, trecut de prima
tinerețe, poetul din România foarte apreciat în Iugoslavia încă din anii 1960, și
un prieten sincer al poporului sârb.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu