DORU DUMITRESCU, How will you dress at the end of the world?

Luni, 29 octombrie 2012, la Galeria Calina, a avut loc vernisajul expoziţiei semnată de Doru Dumitrescu, How will you dress at the end of the world?, un eveniment parte din proiectul Camera Lucida, curatoare Diana Marincu.

Întreaga galerie este transformată într-o instalație copleșitoare în dimensiuni, podeaua fiind acoperită integral cu un strat consistent de nisip. Doar nisip. Cum te vei îmbrăca la sfârșitul lumii?! Simplu, voi fi nud. Hainele nu-și mai găsesc rostul, totul va fi pustiu și ars, multe și mulți vor fi uitate sau dispăruți, un deșert se va așterne în liniștea pașilor dezorientați. Și întuneric peste tot, așa cum a fost în timpul vernisajului. Cine să mai vadă și să aprecieze estetica hainelor purtate?! Singura amintire a civilizației rămâne mirajul unui copac virtual alb, uscat, o proiecție video intermediată de o instalație din poligoane transparente, opuse scundelor structuri din sârme înșiruite în nisip, ruinele ultimei tabere de supraviețuitori. Un eveniment post-apocaliptic și interogator, al cărui răspuns, retoric, îl vom afla fiecare la timpul cuvenit.„Cum te vei îmbrăca la sfârşitul lumii? este o falsă problemă adusă în prim plan în această expoziţie pentru a accentua de fapt cu totul altceva – cum trăim în prezent şi ce vom face în viitor dacă încetăm să mai proiectăm în el spaima Apocalipsei? Ce stra-tegie de supravieţuire alegem pe termen lung? Artistul reorientează atenţia publicului, odată confruntat cu o întrebare plină de sarcasm, spre ceea ce consideră el o prioritate a lumii contemporane. Etica biotehno-logiei şi evaluarea corectă a progreselor ştiinţifice în relaţie cu natura sunt probleme pe care artistul le cercetează folosindu-se de mediul sculpturii şi instalaţiei. (...)” – din comunicatul de presă.

Diana Marincu, Doru Dumitrescu

 

 

 

http://ciprianchirileanu-art.blogspot.com/

BOGDAN RAŢĂ şi MIHAI ZGONDOIU, rupTrup

Robert Şerban, Bogdan Raţă, Dan Mircea Cipariu, Mihai Zgondoiu

Miercuri, 24 octombrie 2012, la Muzeul de Artă Timişoara, expoziţia rupTrup / break Body, autori Bogdan Raţă (sculptură) şi Mihai Zgondoiu (colaj-desen).

A prezentant Dan Mircea Cipariu: „Spațiu al alienării ori al eliberării de sine, trupul devine (...) loc de cercetare, alchimie a unor timpuri postmoderne și cunoaștere egotică. În fond ni se propune o operă deschisă privirii în Interior, acolo unde e și întunericul, și abisul, și germenele de lumină (...).”, iar despre cei doi artiști, Robert Şerban: „(...) doi bărbați tineri pentru care trupul este un univers extrem de ofertant. Și, ca orice univers, el pare infinit și este plin de surprize, tentații, necunoscute, bucurii, angoase, metamorfoze. (...)”. 

Creator de hibrizi umani prin surprinzătoare combinații ale componentelor anatomice deosebit de realiste, Rață rupe logica construcției sculpturale figurative, precum și al simțului vizual clasic, conservator și recognoscibil. Inevitabil, sunt imagini reziduale ale stărilor timerice existente în mentalul unui năstrușnic biolog expansiv, certat cu deontologia sexelor, ca exponent al unei societăți angoasante de tip tech-noir din literatura și cinematografia ultimilor decenii. Zgondoiu în schimb este mai puțin expansiv, dar mai atent la reprezentările despre sine. Își permite jucăuș diverse intervenții grafice asupra propriului său profil, selfie-ul fiind o temă mai veche a sa. Dar este doar o aparență. Autoportretele lavater-iene, desenate sau colate în diverse variante, aproape obsesiv, prezintă aceleși stadii de hibridizare al trupului (capului) uman. Profitând de calamburul existent din titlu, în română, lucrările expoziției pot fi asociate concomitent cu zona surrealismului și al pop art-ului.

Bogdan Rață

Mihai Zgondoiu

http://ciprianchirileanu-art.blogspot.com/

CORNELIU VASILESCU, Imponderabil

Marţi, 23 octombrie 2012, la Galeria Calpe, vernisajul expoziţiei Imponderabil, semnată de Corneliu Vasilescu. 

Spontaneitatea suprafețelor abstracte, caracteristic tehnicii dripping-ului, întrerupte de trasee cu sugestii geometrice lăsate de urma tușelor de pensulă, largi și șerpuitoare, definesc, în general, pictura lui Vasilescu ca aparținând gestualismului și expresionismului abstract. Formele dinamice astfel rezultate amintesc de povestea scurtă a norilor aflați în permanentă căutare de spații celeste, în funcție de momentele lor de metamorfoză și expresivitate vizuală. Există vreo fărâmă de figurativ, așa cum uneori ni se întâmplă să descifrăm cerul? Nu are cum, nicio clipă nu poate surprinde ceva concret, căci grabnice în alcătuire și decorative preponderent, compozițiile reflectă imagini mimetice ale stăriilor contemplative, imperceptibile și imponderabile, înmagazinate vizual de către sufletul artistului-observator-creator. A prezentat criticul de artă Alexandra Titu: „(...) Imponderabilitatea  este  una  dintre  reveriile  majore  ale  fiinţei  umane, solidară  complexelor  simbolice  ascensionale – zborul, înălţarea, evadarea din constrângerile materiei, printre care legătura gravitaţională  cu  teluricul  funcţionează într-un mod foarte direct. (...) aparţine, ca şi ilimitarea, aceluiaşi trunchi de semnificaţii al libertăţii, ale cărei condiţii/ calităţi le indică (...)”. 

Corneliu Vasilescu, Alexandra Titu, Călin Petcana

 

 

http://ciprianchirileanu-art.blogspot.com/