GABRIEL KELEMEN, 3,14...

 

Marți, 28 aprilie 2015, la Galeria Calpe, expoziția 3,14..., un eveniment artistic care reunesc 93 de desene, o proiecție video și lansarea albumului Universalitatea Arhetipului Sferă-Vortex, avându-l ca autor pe Gabriel Kelemen. 3,14, un număr irațional cu infinite zecimale, este raportul dintre circumferința și diametrul unui cerc oarecare, raport folosit pentru prima dată în construcția piramidelor egiptene, simbolul său π (pi) fiind introdus în anul 1707 de matematicianul William Jones. Desenele libere ale artistului prezintă compoziții figurative de mici dimensiuni asemănătoare vizualizării schițelor renascentiste. Ilustrații care se „învârt în jurul” geometriei obsesive a cercului, leitmotiv tematic din care rezultă diversitatea formelor micro- și macrocosmice: planete, atomi, cristale, anatomii interioare, inimi, fețe umane, fluturi, flori etc. Proiecția video prezintă imagini cimatice rezultate prin combinarea anumitor sunete, vibrații și fluide în diferite consistențe, din care rezultă formele arhetipale invocate și apariția unor fețe în volum și grafii inepuizabile. Sau scris într-un piem – o poezie compusă din cuvinte care respectă șirul zecimal al numărului π = 3,14 159 265 358 979 323 8..., pentru ușurința memorării lui – despre expoziție: Apa, o față a lumii pământene în esență umană, sau sferă simbolic spiralată creativ, artefacte din om ori concepte... Au prezentat Gabriela Ciucă, Dana Constantin și Radu Mihăescu.

 „(...) Comuniunea dintre sferă, spirală și limbaj implică un salt conceptual ce clarifică relațiile ierarhiilor formei ca devenire, dinspre sferă, prin spirală, spre și în simbol, legătură exemplificată sistematic pe parcursul demersului narativ conceptual ce clarifică sistematizând originea, esența și ierarhia diversității formei la nivelul lumii minerale, biologice, pe palierul artefactului animal și mai ales cel de origine umană, creativitatea bazată aproape exclusiv pe pârghiile gândirii simbolice.” – extras din introducerea cuprinsă în album, semnată de artist.

Radu Mihăescu, Dana Constantin, Gabriela Ciucă, Gabriel Kelemen

http://ciprianchirileanu-art.blogspot.com/

 

MARILENA PREDA SÂNC, Calling Earth back to Art

Luni, 27 aprilie 2015, la Galeria Calina, la vernisajul expoziţiei Calling Earth back to Art, autoare Marilena Preda Sânc, curatoare Liviana Dan. Ar fi incitant să vedem un dumnezeu, creator de galaxii, în postura de artist vizual adept al Land art –ului și/sau al celorlalte variante similare din perioada anilor `60, precum Earth art / Earthwork, Site-specific art, Environmental art, Ecological art, definite toate prin re-modelarea sau îmbunătățirea formelor naturale, pentru conștientizarea și sensibilizarea relației directă a omului cu peisajul. Folosind diverse materiale naturale sau artificiale în principal, land art –ul este o creație artistică de mari dimensiuni, fiind pusă în relație cu sculptura tradițională, De Stijl, minimalism, arta conceptuală, asamblajul și instalația. În expoziție, planeta noastră, Pământul, folosit acum ca material didactic, este „re-modelat” de MPS în diferite modalități agresive: o grămadă adunată prin tăierea-spargerea sferei – în Ediție originală / Aici ca niciunde); dezumflat-strivit cu ciocanul și servit pe un fund de lemn – în Bine gătit; sau zgâriat, tăiat cu ferăstrăul și bătut în cuie, în Glob, variantă video performance și obiect, „rana” lăsată de un cui fiind cam cât nordul Italiei, așa după cum declară artista: „Globul ca obiect devine o jucărie în mâna mea, eu sunt puterea și eu decid metodele de a-l distruge (...) să exprim într-un mod metaforic acest concept al nepăsării față de planetă”. O undă disconfortantă se așterne, o senzație de rușine și ispășire pentru cei 7 miliarde de cetățeni care nu a făcut încă atât cât trebuie pentru a păstra suprafața sferei intactă.

„Cu austeritate academică şi simpatie pentru analiza culturală Marilena Preda Sânc practică arta ca idee şi arta ca acţiune. Pentru a rafina un sistem MPS leagă momente ca feminism, ecologie, politică de aspecte teoretice ca abstracţionism, reciprocitate, cooperare. Structura rămâne abstractă. Tactica are disciplina ecologică. Sistemul este etic. O ideologie postmodernă implică evacuarea istoriei. Timpurile sunt haotice. Arta este conceptuală cu propriul ei context. MPS îşi inventează cu detour poetic propria istorie. Prezentată în contextul artei ca un comentariu al artei. O construcţie politică / abstractă disciplinată ecologic” - din comunicatul expoziţiei.

http://ciprianchirileanu-art.blogspot.com/

TAJÓ, tekar

Joi, 23 aprilie 2015, la Galeria Pygmalion, a avut loc expoziția de sculptură intitulată tekar, semnată de Tajó - Tasi Iosif, cu o completare prezentată de artist: „... o viață cu sertare, cutii, butoane colorate în roșu și alte felurite descompuneri ale luminii.”. Tekar, un cuvânt misterios, necunoscut mie și, cred, incitant pentru publicul larg. La o căutare pe internet, cel mai adesea se face referire la o terapie de tratare a leziunilor musculare. Apoi dau de o localitate în Rusia europeană, cu doar 11 locuitori în 2010, sau de orașul planetei Derilyn, din cunoscuta serie de filme science-fiction, Star Wars.

Aflu întâmplător că tekar, în limba turcă înseamnă reîncărcare, iar mai târziu, de existența salcâmului boieresc, sau roșcovul sălbatic, sau gladiță - cu păstăi (teci) mari, folosite ca pulbere în diverse rețete terapeutice. Probabil de aici vine și tecar, o altă denumire al copacului amintit, ale căror flori sunt căutate de albine...

În expoziție sunt expuse doar lucrări de sculptură în lemn, parietal și ronde-bosse, într-un cumul de forme variate, realizate în tehnici, idei și manopere diferite. Detaliile sunt cele care leagă diversitatea într-un viziune unitară. Lemnul bine șlefuit, este când îmbinat sau construit și suprapus, când colorat sau cu patină, când încrustat cu metal sau bătut cu cuie. În lucrarea de pe afiș, respectiv cea de deasupra acestor rânduri, aleasă poate nu întâmplător de către artist, forma sculpturii în sine pare un trunchi de copac, rezultat din suprapunerea unor discuri din lemn ce pot fi asociate cu dezvoltarea straturilor unui anumit tip de stup natural. Din toate cele spuse/ scrise până acum, se poate înțelege noua preocupare a lui Tajó, cea de apicultor, o reîncărcare profesională, spirituală și inspirațională, începând din 2008. Tekar este denumirea generică a mierii produsă de artist. De altfel există câteva asemănări între albine și artiști, rezultatul final al muncii fiecăruia necesitând timp, răbdare și o bună relație cu natura.

În comunicatul și pliantul expoziției Marie Jeanne Bădescu declară următoarele: „Dincolo de zidul de aer pătrunzi în casa cu lacăte. Ești înăuntru și-n afară. Probezi, rând pe rând, haina de intrus, încuiat, eliberat. Așadar, mă plimb și te plimbi privind lumea lui, care poate fi și a mea și a ta. Devii deodată un personaj al „muzeului jocului de-a seriosul despre o zi care nu trece niciodată”. Tasi este în această zi actorul-dirijor adevărat, al vieții așa cum o vedem fiecare dintre noi. O viață cu sertare, cutii, butoane colorate în roșu și alte felurite descompuneri ale luminii (...).”  Expoziția a fost prezentată de prezentată de Adriana Babeți, evenimentul fiind completat de un microrecital susținut de Alexandra Guțu și prietenii.

Tajó, Adriana Babeți, Sorin Predescu

http://ciprianchirileanu-art.blogspot.com/

REMUS IRIMESCU, RAFAEL MATIAȘ - Centrul Lumii. Punct de Transcendență

Joi, 16 aprilie 2015, la Galeria Helios – expoziția Centrul Lumii. Punct de Transcendență, autori Remus Irimescu și Rafael Matiaș, comentariul critic aparținând lui Gabriel Kelemen.

Remus Irimescu

 

Rafael Matiaș

http://ciprianchirileanu-art.blogspot.com/