Joi, 23 aprilie
2015, la Galeria Pygmalion, a avut loc expoziția de sculptură intitulată tekar, semnată de Tajó - Tasi Iosif, cu o completare prezentată de artist: „... o viață cu sertare, cutii, butoane
colorate în roșu și alte felurite descompuneri ale luminii.”. Tekar, un cuvânt
misterios, necunoscut mie și, cred, incitant pentru publicul larg. La o căutare
pe internet, cel mai adesea se face referire la o terapie de tratare a leziunilor
musculare. Apoi dau de o localitate în Rusia europeană, cu doar 11 locuitori în
2010, sau de orașul planetei Derilyn, din cunoscuta serie de filme science-fiction,
Star Wars.
Aflu întâmplător că
tekar, în limba turcă înseamnă reîncărcare, iar mai târziu, de existența
salcâmului boieresc, sau roșcovul sălbatic, sau gladiță - cu păstăi (teci) mari,
folosite ca pulbere în diverse rețete terapeutice. Probabil de aici vine și tecar,
o altă denumire al copacului amintit, ale căror flori sunt căutate de albine...
În expoziție sunt
expuse doar lucrări de sculptură în lemn, parietal și ronde-bosse, într-un
cumul de forme variate, realizate în tehnici, idei și manopere diferite. Detaliile
sunt cele care leagă diversitatea într-un viziune unitară. Lemnul bine șlefuit,
este când îmbinat sau construit și suprapus, când colorat sau cu patină, când
încrustat cu metal sau bătut cu cuie. În lucrarea de pe afiș, respectiv cea de
deasupra acestor rânduri, aleasă poate nu întâmplător de către artist, forma
sculpturii în sine pare un trunchi de copac, rezultat din suprapunerea unor
discuri din lemn ce pot fi asociate cu dezvoltarea straturilor unui anumit tip
de stup natural. Din toate cele spuse/ scrise până acum, se poate înțelege noua
preocupare a lui Tajó, cea de apicultor, o reîncărcare profesională, spirituală
și inspirațională, începând din 2008. Tekar este denumirea generică a mierii produsă de artist. De altfel există câteva asemănări între albine și artiști,
rezultatul final al muncii fiecăruia necesitând timp, răbdare și o bună relație cu natura.
În comunicatul și
pliantul expoziției Marie Jeanne Bădescu declară următoarele: „Dincolo de zidul de aer pătrunzi în casa cu
lacăte. Ești înăuntru și-n afară. Probezi, rând pe rând, haina de intrus,
încuiat, eliberat. Așadar, mă plimb și te plimbi privind lumea lui, care poate
fi și a mea și a ta. Devii deodată un personaj al „muzeului jocului de-a
seriosul despre o zi care nu trece niciodată”. Tasi este în această zi
actorul-dirijor adevărat, al vieții așa cum o vedem fiecare dintre noi. O viață
cu sertare, cutii, butoane colorate în roșu și alte felurite descompuneri ale
luminii (...).” Expoziția a fost
prezentată de prezentată de Adriana Babeți, evenimentul fiind completat de un
microrecital susținut de Alexandra Guțu și prietenii.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu