La DOX Centre for Contemporary
Art din Praga, expoziția Art Brut Live:
abcd collection│Bruno Decharme (în perioada 27.03-17.08 a.c.). Acum mai bine de 30 de ani, colecționarul francez Bruno
Decharme a început să adune opere de artă ale artiștilor neinstruiți într-o anume
instituție artistică, de multe ori aflați la marginea societății, creația
acestora fiind stabilită în afara limitelor artistice. În anii 1940, Jean
Dubuffet a denumit acest tip de artă "art brut" (artă brută). Art brut este o
formă de expresie artistică indisolubil legată de viața creatorilor săi, pentru
care arta devine un mod de a lupta cu existența lor, de a cuceri spațiul, de
a-și îmblânzi corpul și stăpâni mintea sau chiar o modalitate de a salva lumea
– din textul de întâmpinare al expoziției. Un corolar al acestui ”tip de artă”
poate fi definit de declarația unuia dintre artiști expozanți, Zdeněk Košek: ”Eu nu am avut o dezordine/tulburare. Eu am
creat ordine” – ”I didn’t have a
disorder. I created order.”, iar o selecție de
lucrări contemporane expuse (din peste 300) poate fi urmărită mai jos, însoțite
de o scurtă prezentare:
A.C.M. – Franța:
incluzându-și în semnătură și inițiala iubitei (Corinne), Alfred Marié adună
diverse obiecte (ceasuri cu alarme, tranzistoare, mașini de scris, accesorii electronice,
cabluri etc), le corodează cu acid, apoi le asamblează, creând complicate
arhitecturi de catedrale, magazine sau labirinturi locuite.
August Walla – Austria:
după moartea tatălui său, la 9 ani nu mai poate dormi timp de trei luni, iar
câțiva ani mai târziu este diagnosticat cu schizofrenie. În spital, acoperă
pereții cu misterioase simboluri și figuri mitologice, combină aleatoriu neologisme,
simboluri politice și își consideră arta un soi de amulet protector.
Emery Blagdon – SUA:
având o educație minimală, moștenește o fermă; în hambar, concepe un proiect
fantastic care îmbină chimia, biologia și fizica, Mașina tămăduirii pentru vindecarea cancerului. Considera că instalația
sa imensă, în care atârna fire de cupru, obiecte din oțel, deșeuri și sticluțe
cu săruri, iluminată din când în când cu beculețe de crăciun, este capabilă să
capteze și să transforme energia forțelor naturale în energii vindecătoare.
Èric Derkenne – Belgia:
realizate prin cercuri concentrice construite prin mii de rotații, lucrările
descriu doar ochii, nasul și gura, aparent monstruoase, dar care exprimă în mod
surprinzător o gamă variată de sentimente: neîncredere, confuzie, rușine,
amuzament, nervozitate, frică și oroare.
Franco Bellucci – Italia:
la 7 ani suferă o leziune la creier și nu mai poate vorbi, dezvoltându-și
ulterior o neobișnuită forță fizică (într-un acces de furie a smuls robinetele
și caloriferele din încăperea în care se afla). În lucrări, combină diverse
obiecte uzate căutând anumite relații reciproce, ansamblările fiind realizate
cu o mare răbdare și delicatețe.
Guyodo (Frantz Jacques) –
Haiti: A inceput de copil să facă suveniruri din lemn pentru turiști și a jucat
fotbal profesionist până la vârsta de 25 de ani. A participat la înființarea
grupului Atis Rezistans, ai cărei membri fac artă din obiecte reciclate,
inclusiv din caroserii de mașini și camioane.
Hans-Jörg Georgi – Germania: suferind de polimelită de mic, realizează mii de desene având
ca subiect avioane și copii; deși ințial a încercat să reproducă avioane reale
din carton, acestea au fost curând înlocuite de mașini imaginare cu
caracteristici antropomorfe, inclusiv un avion înalt de 6 etaje, care există în
mai multe versiuni. Atunci când planeta noastră va fi nelocuibilă, aceste orașe
zburătoare utopice vor deveni arce ale lui Noe, declara artistul.
Harald Stoffers – Germania:
având serioase probleme mentale de copil, în spital începe să scrie cuvinte pe
bucăți de hârtie care, în timp, au evoluat în lungi scrisori adresate „dragă mamă”,
cu descrierea activităților zilnice. Grafia lui conține linii trasate
meticulos, transormând scrisul banal într-un poem vizual, rupându-le ulterior,
cu aceeași meticulozitate.
Heide De Bruyne – Belgia:
materialele favorite sunt plante, stuf, hârtie manuală, fire de lână, pene...
un amestec perfect între artă și natură. În prezent, nu mai lucrează manual,
lucrările ei fiind realizate de un atelier de creație dedicat celor cu handicap
mental.
Hideaki Yoshikawa – Japonia: timp de 25 de ani a lucrat într-un atelier artistic unde
realiza cu ajutorul unui mic baston din lemn, găuri la distanțe egale în
figurine din lut, fiecare reprezentând o gură, ochii sau un nas.
Judith Scott – SUA:
născută cu sindromul Down, și-a pierdut mai târziu auzul. La 35 de ani
frecventează un centru de artă, unde realizează timp de 18 ani peste 200 de
sculpturi folosind bastoane, inele metalice, ramuri, tuburi de carton, legate
în straturi de fire colorate. Sculpturile reprezintă coconi, părți ale corpului
sau totemuri.
Koji Nishioka – Japonia:
este interesat de litere și simboluri încă din copilărie, iar ca participant la
un centru de artă, devine pasionat de muzică, cântă la pian, scrie și desenează
pe hârtie de partituri, schimbând grafia notelor muzicale în forma unor bărci (muzicale)
pentru a crea o descriere vizuală a efectelor sonore.
Kunizo Matsumoto – Japonia: activează ca spălător de vase în restaurantul familiei;
colecționează obsesiv materiale tipărite pe care le depozitează în camera sa, și
de care nu are voie să le atingă nimeni, scriind pe ele până pagina devine
neagră. Deși este analfabet, și-a creat propriul alfabet iar după ce a înnegrit
întreaga pagină cu text, își continuă scrierea în aer într-o coregrafie
imaginară.
(detaliu)
Luboš Plný – Cehia: a început
ca electrician dar a practicat numeroase meserii, deși a visat toată viață să
studieze artele plastice, fiind model la Academia de Arte. Încă din copilărie este
fascinat de corpul uman și de ideea mortalității, disecând animale moarte sau participând
la autopsii umane. Și-a supus corpul unor experimente (și-a cusut fața, a
urmărit raportul dinte cantitatea de lichide băute și urina eliminată, reacția
la medicamente) pentru a-și fundamenta astfel creața, incorporând, în desene
meticulos documentate teoretic, anumite elemente organice (sânge, păr, cenușa
părinților); ori ținând un jurnal retrospectiv cu întâmplări zilnice, precum scamele
adunate zilnic din buric și folosite în lucrări.
Eichi Shibata – Japonia:
cu tulburări de dezvoltare, este în mod special interesat de desenarea
săpunului. Nu poate începe lucrarea decât după ce ascultă sonorul unui anumit joc
pe calculator (Othello) și după ce își face vânt cu o carte în apropiere de
ureche.
Philipp Schöpke – Austria: nu
s-a adaptat niciodată în societate și a fost permanent batjocorit și hărțuit
iar la înrolarea în armată este dignosticat cu psihoză bipolară. În spital
începe să deseneze, figurile sale șubrede, fragile și cap disproporționat,
arătând ca și cum ar fi iradiate cu raze X. Își semnează toate lucrările,
specificând numele, sexul și vârsta modelului.
Zdeněk Košek – Cehia: ucenic
tipograf și pictor auto-didact avându-l ca model pe Van Gogh. După destrămarea
familiei sale, suferă tulburări psihice. Principala temă din lucrări este
meteorologia – el crede că deține un rol definitoriu pentru administrarea
lumii, sarcina lui fiind de a controla vremea – notând permanent direcția
vântului, zborul păsărilor, temperaturile, combinații nesfârșite de numere și
elemente chimice etc, diagramele grafice rezultate astfel având menirea să
înfluențeze vremea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu