VIOREL TOMA şi LIVIU MOCAN, Biblioteci verticale

Ioan Szekernyes, Robert Şerban, Liviu Mocan, Viorel Toma

Joi, 18 octombrie 2012, la Galeria Helios – vernisajul expoziţiei intitulate Biblioteci verticale, autori Viorel Toma (pictură, Timişoara) şi Liviu Mocan (sculptură, Cluj-Napoca). A prezentat Robert Şerban.

Titlul expoziției este dat de seria lucrărilor lui Mocan, sculpturi verticale zvelte, asemănător siluetei obeliscurilor. Cărți așezate ordonat una peste peste alta, în straturi, formează baza realității imediate, a cunoașterii în urma lecturii în a cărei ecuație sunt introduse elemente de disciplină, timp și informații asimilate constant. Evoluția este firească spre cer, spre înălțare spirituală și imaterial, precum forma coloanelor astfel obținute, drepte sau spiralate, și expuse astfel. În bidimensional și în acord cu compozițiile verticale ale sculptorului, sunt naturile statice realiste semnate de Viorel Toma, cărți suprapuse peste care sunt așezate obiecte simbolice (potir, echer, draperie). Acestea fac legătura mai departe către suprinzătoarele pagini de cărți, înrămate, preluând texte din biblie. Sunt pagini decorative date de fundalul cromatic cald, în diverse nuanțe atent alese, cu scris olograf și caligrafic, în compoziții alternante ale rândurilor, unele care înconjoară un triunghi, sau rânduri dispuse care construiesc forma unui copac, potir etc, și minime intervenții cromatice sau detalii ilustrative (clopot, pasăre etc). Privită în ansamblu, este o expoziție meditativă, unde plăcerea imaginii vizuale se scufundă în profunzimea propriilor gânduri înspre sinceritatea sufletului și a eliberării spirituale, precum o carte larg deschisă spre cer, înspre lectura Celor de Sus. 

http://ciprianchirileanu-art.blogspot.com/

MARIA BALEA

Maria Balea, Alexandra Titu, Ioan Szekernyes

Joi, 4 octombrie 2012 – vernisajul expoziţiei de pictură semnată de Maria Balea, la Galeria Helios, prezentat de criticul de artă Alexandra Titu. 

O expoziție de grafică gestuală, monocromă, cu inepuizabile posibilități de interpretare absorbite subiectiv. Aici sunt straturile arheologice nou dezvăluite și schițate pe un răboj teluric, dincolo apare perspectiva urbană a suprafețelor acvatice încadrate geometric, iar mai încolo interacțiunea a două siluete decorative, alături de suita de compoziții non-figurative de mici dimensiuni, ilustrate ale stărilor de moment... Toate variantele și multe altele dovedesc apetența artistei spre forme expresive devenite semne, compoziții eliberate de complicatele conglomerări ale formelor spontane, cu cât mai abstracte cu atât mai fanteziste spre iluzorii. Sau cum amintește criticul de artă Alexandra Titu: „Pictura artistei compune suprafața combinând, în funcție de momentul subiectiv, gestualismul și informalul. O mișcare amplă, lentă, a maselor cromatice este intersectată de mișcarea rapidă, intens dinamică a gestului marcat, deseori de un accent cromatic agresiv. Gestul intră în dialog cu suprafața în care evoluează cu temporalitatea lor lentă masele cromatice rafinate, de griuri calde și reci, fie împumnând un accent puternic, tranșant, de culoare aproape pură sau o grafie puternică ca o condensare de narativitate prefigurală, fie ca descărcare fulgurantă a unei tensiuni sublimate în semnalarea ca proces direcționat spre generare de semn.” 

În acord cu aceste aceste gânduri subiective, improvizate, evenimentul a fost completat de un microrecital de jazz, interpretat la saxofon de Lucian Nagy (Bega Blues Band).

Lucian Nagy

http://ciprianchirileanu-art.blogspot.com/

ANA RUXANDRA ILFOVEANU, Paradis

Alexandra Titu, Ana Ruxandra Ilfoveanu şi Călin Petcana

Marţi, 2 octombrie 2012, la Calpe Gallery, vernisajul expoziţiei Paradis, autoare Ana Ruxandra Ilfoveanu. A prezentat Alexandra Titu.

Aproape că această cronică se scrie de la sine doar ordonând, aleatoriu sau nu, titlurile narative date de autoare picturilor și desenelor, că povestea expoziției este deja relatată: Zburător spre paradis, Paradisul regăsit, În Paradis cutia muzicală cînta despre primăvară, Zmeul cu fluturi, Îngerul de porțelan, În Paradis un înger ascultă șoapta cutiei muzicale, Paradis (Joc pentru copii) și așa mai departe. Dar nu este de ajuns, titlurile doar întăresc reveriile din imagini care, odată vizualizate, devin tot mai contradictorii, permanent existând un echilibru precar între real și imaginar prin suprarealismul omniprezent. Personaje înaripate sau nu, aflate în posturi de regulă hieratice sunt surprinse în activități cotidiene și totodată neverosimile, precum mersul cu bicicleta prin văzduh deasupra unei femei nud, sau o cutie muzicală cu aripi deasupra unui (alt) nud așezat pe o canapea pusă în câmp... Fărâma de real este dată de reprezentările figurative voit stângace, caracteristic desenelor infantile, al cărui univers copilăresc abundă de logici neașteptate și situații absurde, dar cu atenție la construcție grafică și detaliu, unde și cea mai gravă anecdotă este învăluită de un iz comic, revigorant. 

http://ciprianchirileanu-art.blogspot.com/