CIPRIAN CHIRILEANU

IUNIE 2009

Verticale plastice

1984 este anul aproape uitat al primei tabere de sculptură în piatră, din inima Timişoarei, rânduită promenadelor pe faleza Parcului Alpinet şi al Catedralei, între poduri. I-a urmat o alta în 2003, dominată de metal şi situată între Parcul Rozelor şi cel al Copiilor. Recent, Vlad Aurel (Bucureşti) – Coloană Bizantină, un basorelief transparent cu îngeri deasupra; Ştefan Călărăşanu (Timişoara), prezent şi pe faleză – Coloana cu semne, o textură cu vibraţii totemice; Maxim Dumitraş (Sângeorz-Băi) – Coloana Albastră, o sinuoasă şi viguroasă scurgere a cerului peste creasta copacilor, în pământ; Ilarion Voinea (Cluj Napoca) – un Dialog estompat modular în spatele a două oglinzi simetrice; şi Gheorghe Zărnescu (Bucureşti) – cu un alt Dialog între verticala înălţării şi orizontala statorniciei, golul complementar plinului... sunt autorii lucrărilor dăltuite în lemn din tabăra anului 2009, intitulată sugestiv La Castel. Integrate discret micului scuar cu o singură alee şi copaci răsfiraţi din spatele Huniazilor, şi fără deranjul vecinătăţii In memoriam decembrie 1989 (Peter Jecza), supleţea şi valoarea estetică ale ansamblului sculptural în sine, monumental, pot deschide seria unor noi amplasamente ambientale contemporane, cu atingerea trecătorilor către artă. Aşteptarea poate fi scurtată de timp, în oraşul atâtor parcuri...

Bogdan şi Magda Pelmuş, respectiv Betoane şi eroi, la Galeria Calina. Conectaţi la desuetudinea încrederii în aşa-numitele valorile „eterne”, cei doi artişti disimulează, conceptual, existenţa cotidianului prezent şi un pic din trecut. Dacă Bogdan scoate înghesuiala plată al oricărui cartier mărginaş, îmbâcsit şi steril cromatic, spre o strălucitoare perspectivă trompe l’oeil a kitsch-ului de salon, Magda persiflează personaje şi simboluri dătătoare de speranţe: Moş Gerilă, Dracula, Becali, Băsescu, oaia tricoloră din Mioriţa, o Dacie (automobil) model vechi, harta României şi legendarele ei bogăţii postbelice etc, panotate precum finalul unui hazardat joc la poker între nomenclaturişti şi bufoni. Este o expoziţie-sinteză a ultimei jumătăţi de secol, cu emblematici eroi şi autosuficienţa erori-lor lor dezvoltate, temporal şi cinic, în orori naţionale.

O expoziţie omagială la Muzeul de Artă, Ion Popescu-Negreni (1907-2001). Pictorul, fost prizonier de război mondial la Krasnogorsk – Rusia, este marcat între limitele unui post-impresionism românesc, cu influenţe asociate artei lui Theodor Pallady. Elementul definitoriu din opera sa îl reprezintă forma lipsită de detalii nesemnificative, încadrată de trecerile subtile ale griurilor cromatice din ocru, galben-oranj, albastru şi violet, înaintea unor scurte tuşe simplificatoare direct din tub. Peisajele, portretele, naturile statice şi compoziţiile de gen sunt absente experimentelor modernităţii. Ele imprimă însă, prin compensare, o puternică stare de melancolie, tăcere, singurătate, austeritate, libertate sau dezinvoltură, separate sau luate toate împreună.

În librăria Cartea de Nisip, o „scurtă” expoziţie Nada Stojici, ilustratoarea poeziilor semnate de Borco Ilin, Adio, gondolier, vin caii!, tipărite la Editura Brumar. Într-o noapte a nordului pierdut, cuvintele poetului se-nşiră cu umor hâtru, stinse apoi nostalgic, printre rânduri realiste, de o ultimă sticlă. În urma lor, dau năvală caii Nadei... pe suprafeţe tridimensionale mici, din lemn. Cromatica nocturnă din picturi este calmă, cu atmosfera oniricului. Protectoare, câteva stele şi o palmă deschisă peste care alergă, singuratice, elegantele animale, călăuzesc aprecierile asupra vieţii. Ambianţa finală din versuri şi lucrări, este cea a eternei plecări, mai departe, indiferent unde. Deasemenea, câteva frumoase semne de carte din metal gravat pecetluiesc povestea unei nopţi de toamnă.