CIPRIAN CHIRILEANU

AUGUST 2009

Expoziţii de iulie

La Galeria Jecza – Triade s-a vernisat expoziţia About bodies – Despre corp, cu patru artişti tineri: Mihai Ciplea – ajutat de imensitatea întunericului din fundal, cu doar un cap şi două mâini pictate în alb, îşi face apariţia o fantasmă onirică, parţial temătoare, mereu întrebătoare. Cosmin Moldovan – se joacă cu lemnul, propunând corcituri dintre corpurile unor patrupede şi feţe umane, asemănătoare totemurilor, nişte pocitanii expresioniste. Cristina Pecherle – este mai dulce, portretele ei sunt desenate simplu, naiv, pe suprafeţe asemănătoare macrameurilor ce aduc o notă ingenuă kitsch-ului. Şi, în fine, Bogdan Raţă – cu o metamorfoză anatomică surprinzătoare, suprarealistă, un dialog carnal între o talpă de picior şi degetele de la o mână, ataşate în continuarea tălpii. Sunt descrieri valabile tuturor lucrărilor prezentate, schimbându-se doar forma, desenul şi/sau componentele corporale. Expoziţia pare a fi eclectică, prin diversitatea stilurilor personale sau al asocierilor la diverse direcţii artistice. În cadrul aceluiaşi eveniment, s-a lansat jurnalul de artă al galeriei, "1 mp de artă contemporană”, iar Premiul de Excelenţă Culturală Austrian Airlines i-a fost acordat lui Cosmin Lungu.

Ecorşeu, şi daca îmi este permisă adăugirea, printre îngeri, o expoziţie al pictorului Sorin Scurtulescu, la Galeria Calina. Sunt personaje vag feminine, apropiate unisex-ului, atent căutate ca ipostaze cariatidice dintr-un alt timp. Aflat între culori intense, adeseori amestecate cu mult alb, autorul trăieşte printre nori, hieratic. Printre noi se coboară doar inefabilul, greu de atins cu degetul, eventual cu penelul sau lăţimea şpaclului dintr-o singură mişcare, lipsit de contur anatomic. Prezenţa unui expresionism nedefinit clar, ascunde de fapt lirismul unei obsesii angelice, precum o icoana profană ce-şi caută locul printre sfinţi. Expoziţia surprinde, mai mult decât se percepe la prima vedere, senzaţia levitării înaintea sau în urma unei călătorii iniţiatice.




Secţia Textile din cadrul Facultăţii de Artă a Universităţii de Vest din Timişoara şi-a prezentat examenul de licenţă – anul 2009 (profesor Rodica Banciu), la Galeria Helios. Încadrat proiectului artistic local "Timişoara - oraş deschis artelor", lucrările semnate de Henter Apor, Cătălina Mălăieţ, Eugenia Nicşa, Bogdana Podaşcă, Iuliana Prăjescu, Roxana Sapcii, Sárig Tünde, Roxana Sicoe şi Ioana Voicu sunt prelucrate prin tehnici tradiţionale, imprimeuri sau colaje textile, într-un bogat şi variat demers tematic, unele fiind prezentate şi în variante tridimensionale. Dealtfel 3D este caracteristica întregii expoziţii ce pare venită din ambientul oriental şi o poveste de narghilea, cu unui parcurs vizual plin de culoare, formă şi concept, unde rişti să te pierzi.




În organizarea Institutului German pentru Străinătate şi a Centrului Cultural German din Timişoara, pe simezele Muzeului de Artă au fost expuse o parte din lucrările unui important artist al secolului XX: Otto Dix (1891-1969), unul dintre reprezentanţi expresionismului patetic german, alături de prietenul său George Grosz, aflaţi amândoi pe direcţia "verism”-lui dat de curentul Noua Obiectivitate – 1925 (direcţie care, influenţată de Giorgio de Chirico şi pictura sa metafizică, va naşte mai departe realismul magic, o fascinaţie artistică preluată preponderent de literatura universală prin cărţile purtând semnătura Jorge Luis Borges, Gabriel García Márquez, Günter Grass sau John Fowles). Cele 86 de gravuri originale sunt împărţite în două tematici: Grafică critică, realizate între anii 1920-24, respectiv Războiul, tipărite în anul 1924. Prima temă surprinde decadenţa societăţii germane de după Primul Război Mondial, caracterizată prin violenţă, sexualitate şi putere social-politică, cu aspecte groteşti şi portrete caricaturale tipic personajelor perindate birturilor sau bordelurilor: Vizită la Madame Germaine din Méricourt. Cealaltă temă abordează iraţionalitatea suferinţei şi al morţii iminente, stări psihice intens acumulate în urma cotidianului petrecut printre tranşee, gropi, molozuri, răniţi sau cadavre: Baricadă. De aşteptat, în anul 1933 puterea naţional-socialistă îl adaugă pe lista "artă degenerată”, fiind arestat de Gestapo pentru o scurtă perioadă, în care o parte din lucrari îi sunt distruse. Otto Dix se refugiază în pictură, realizând peisaje, portrete şi alegorii religioase. Ulterior celui de-al Doilea Război Mondial, artistul este reconsiderat, iar tematica picturii sale reia vraja suferinţei din ultima conflagraţie mondială, parte a uneia dintre celei mai sumbre exprimări umane. Printre cele mai cunoscute lucrări din această periodă se enumără Job, Mask in Ruins sau Ecce Homo II.

Renaşterea Bănăţeană – supliment Paralela 45, 4 august 2009