CIPRIAN CHIRILEANU

SEPTEMBRIE 2009

Pictura ca autocunoaştere

Fotografii de mari şi mici dimensiuni despre Flash-uri ale identităţii, la Galeria Calina, având ca autoare pe Simona Dobrescu (Bucureşti). Susţinându-se pe nuditatea parţială şi forma plană a corpului feminin, văzut doar din spate, mâinile aceluiaşi corp aplică sau descuamează diverse autocolante cu imagini-şablon – trandafiri, timbre, monede, lame vechi etc - valori intrate în uzul unei raţiuni apropiate desuetitudinii, dar re-valorificate persuasiv de implicarea parametrică al zonei kitsch. Frumoase de urmărit sunt mişcările dermei atunci când autocolantele se dezlipesc de trup, trup regăsit ulterior prin goliciune proprie precum puritatea sau muţenia durerii intime, ori prin asumarea amărăciunii. Cu rol de performance art, vernisajul a beneficiat de „adrenalina” unei partide de zaruri live purtat între artistă şi curatoarea ei, criticul de artă Olivia Niţiş, în locul cuvântului de deschidere. Evidenţă în urma căreia oricare dintre câştigătoarea hazardurilor cubice şi comform unui obicei încetăţenit de şablonul social, s-a încasat de către înfrântă un surplus de identitate autocolantă, ambele jucătoare fiind îmbrăcate de data asta. Indiferent de persoana câştigătoare, femeia este considerată prototipul perdant al unor jocuri bărbăteşti, desuete...

O expoziţie pretenţioasă prin înţelegerea ei, Shemot (din ebraică = Nume), la Galeria Helios, autoare fiind sculptoriţa Linda Saskia Menczel. Având ca sursă de inspiraţie trei pasaje din Exod şi studiul Kabalei (interpretare – ulterior doctrină – ezoterică şi simbolică al Vechiului Testament), o serie de litere anagramate într-o logică cunoscută numai iniţiaţilor, au drept rezultat apariţia unor cuvinte-cheie în numele unor reguli prohibite de a nu fi pronunţate explicit, ci doar vizualizate în forma lor pur grafică. Ele fac trimiteri la diferite circumstanţe sau stări umane, iar prin asocierea la un bogat bagaj informaţional dobândit anterior şi subiectiv, se pot crea nepătrunse sisteme de înţelegere, oarecum obscure, asupra vieţii reale. Pe scurt, o uşă deschide alte uşi, cu impresia atotcunoaşterii totale dar şi al nimicului universal, în răsplata riscantă de a pierde memoria ori prezentul în favoarea a ceea ce va urma să fie. Strict artistic, expunerea celor 100 de sculpturi în bronz de mici dimensiuni, în basorelief şi/sau ronde-bosse, atestă seriozitatea şi profunzimea abordării studiului îndelungat, pe fondul unui invidiat autocontrol conceptual al reprezentărilor generate de formele de bază ale geometriei – triunghiul, pătratul şi cercul.

Renaşterea Bănăţeană – supliment Paralela 45, 1 septembrie 2009