CIPRIAN CHIRILEANU : martie 2015

duminică, 29 martie 2015

IOAN SBÂRCIU, Răpirea Europei

Sâmbătă, 28 martie 2015, la Galeria Jecza a avut loc vernisajul expoziţiei Răpirea Europei, autor Ioan Sbârciu, în prezentarea lui Bogdan Iacob. Sunt expuse lucrări cu dimensiuni medii și mari ale căror suprafețe picturale sunt întinse cât permite încadrarea tabloului. Cromatica aparține griurilor colorate și saturate, cu puține excepții, dar predomină nuanțele telurice, gestualismul și din când în când o pată de alb. Printre urmele largi de pensulă și scrijeliri direct în grosimea păstoasă se întrevăd compoziții nonfigurative, specific abstracționismului liric. Sunt imagini ambigue, cu fascinația amurgului tern din preajma unei păduri, așa cum poate fi privită lucrarea centrală a expoziției, o pictură monumentală de aproximativ 6 m lățime și 4 m înălțime unde vag se disting trunchiurile copacilor. Sau cu percepția valurilor sparte de țărm la apusul soarelui, în alte lucrări, locul unde Europa este salvată de Afrodita înainte de încercarea de a se sinucide, după ce a fost răpită și sedusă de Zeus, taurul alb.

Din comunicatul expoziţiei: „... pictura lui Ioan Sbârciu este una de factură simbolică, metaforică, este expresia unor subtile vibraţii, pe care privitorul le intuieşte. Ea induce jocul dintre văzut şi nevăzut, dintre mare şi mic, dintre expresia directă şi intuiţie, mizează pe faptul că, în preajma noastră, misterul este încă o realitate. (...) Această preferinţă pentru negru are o descendenţă romantică, vălul pus asupra privirii măreşte gradul de mister, de penetrare a lumii, nu prin privirea directă, ci cu puterea dată de ochii minţii.” , în comentariul realizat de Maria Magdalena Crişan, în 2006.

Andrei Jecza, Bogdan Iacob, Ioan Sbârciu

http://ciprianchirileanu-art.blogspot.com/

sâmbătă, 28 martie 2015

BELA TAR, ADRIAN IONIŢĂ, We mark our territory

Bela Tar

Adrian Ioniţă

Joi, 26 martie 2015, la Galeria Pygmalion, a avut loc vernisajul expoziţie We mark our territory, semnată de Bela Tar şi Adrian Ioniţă. Parietale, lucrările prezentate de Tar împart compozițiile non-figurative în suprafețe cu forme, dimensiuni și texturi diferite, picturale. Aduc în mare parte cu monotipia, o tehnică aflată la granița dintre pictură și gravură caracterizată de gestualitate, spontaneitate și improvizație. Unele câmpuri sunt suprapuse, permițând apariția unor pete albe transparente, încețoșate. Imaginile sunt precum hărțile meteorologice văzute de sus, unde fiecare zonă a pământului este delimitată clar de diverse formațiuni geografice abstracte, munți, depresiuni deșertice, lacuri etc. De altfel cromatica folosită este una predominant telurică, puținele culori folosite fiind și ele desaturate. Ceva mai concret și figurativ este Ioniță, însă sculpturile-obiectele sale, indiferent de materialul folosit, pot fi asociate mesajelor de ironie subtilă specific dadaismului și ready made-ului. Doi mici iepurași gri, hâzi și zâmbăreți, au urechi împreunate precum secera și ciocanul; un baston (real) înălțat dintr-o rădăcină (reală) și suspendată pe perete; o cutie de conservă supradimensionată căruia îi este atașată un con pe post de megafon, sau un trepied cu filet ce susține o cutie galbenă care poate fi orice, de la pisică la pușculiță pentru monede de mari dimensiuni, și altele, alăturate unor schițe libere și desene tehnice pe hârtie milimetrică, idei premergătoare pentru alte sculpturi. Un amestec hibrid de artă contemporană, teritoriul vizual al celor doi artiști fiind bine marcat prin tehnică, gen și abordare a artei, toate contradictorii.

A prezentat Robert Şerban: „Bela Tar, un pictor modernist, şi invitatul său, Adrian Ioniţă, un metamodernist declarat, ne oferă o expoziţie ce pare antagonică. Asta la o privire iute. Văzute pe îndelete, constaţi că lucrările celor doi încep să se îngâne, apoi să-şi şoptească, mai apoi să dialogheze şi, imediat, să... instaleze o polemică febrilă, inteligentă, surprinzătoare, consistentă (...). Artiştii timişoreni îşi marchează şi atribuie teritoriul artistic cu o sensibilitate prin care se recuperează şi reinterpretează tradiţia, în cazul lui Tar, şi cu o candidă acceptare a vulnerabilităţii şi a riscurilor pe care le implică sinceritatea şi eroarea umană, în cazul lui Ioniţă.” – din pliantul expoziţiei.