Marți, 23 iunie,
2015, la Galeria Therezia (Bastionul Cetății, Mansarda B1), a avut loc
vernisajul expoziției Câmpuri cromatice,
autor Adrian Mihail Marian, având „ca tematică ceea ce în anii 1950-1960 a
fost numit color field, champ couleur, sau hard edge” - lucrări asemănătoare
fiind realizate de Lawrence Allway (Systematic Painting) sau Victor Vasarely
(Unități cromatice). În prezenta expoziție, „lucrările realizate au la bază o
gamă cromatică formată din 96 de tonuri pure și 23 acromatice. Aceste culori au
fost determinate spectro-fotometric determinându-se ecuațiile tricromatrice ale
fiecăreia dintre ele și principalele caracteristici L-luminozitate, T-ton
cromatic, S-saturație. Toate lucrările astfel realizate conțin un raport invers
proporțional între luminozitatea proprie fiecărei culori și suprafața ocupată
de acestea, rezultând astfel raporturile armonice (...)” – din pliantul
expoziției. La finalul anilor 1940, criticul de artă Clement Greenberg, unul
din susținătorii expresionismului
abstract și autor al termenului Post-painterly
abstraction (abstractizarea post-picturală), încurajează evitarea sugestiei
de forme încadrate pe un fundal anume. Astfel își face apariția în deceniul
următor stilul color field, primul
stil în care spațiul este gândit ca un câmp extins în afara marginilor pânzei,
cu zone mari de culori plate, solide. Câțiva ani mai târziu, denumirea de hard-edge dată de criticul, psihiatrul,
poetul și curatorul Jules Langsner în anul 1959 ca urmare a unei expoziții
realizate de câțiva artiști californieni, definesc picturile acestora printr-o
economie de forme, cromatică densă și suprafețe netede, un stil impersonal care
se îndepărtează de perioada „romantică” a expresionismului
abstract. Ulterior, criticul de artă englez Lawrence Allway propune în catalogul
unei expoziții de la Guggenheim din 1966, termenul systemic art, caracterizat de utilizarea unui sistem eficient de
ordonare a formelor abstracte foarte simple, standardizate, de regulă geometrice,
într-o singură imagine concentrată ori prin repetiția lor modulară, în
conformitate cu studiile despre cibernetică și teoria sistemelor. Un exemplu de
artă sistemică sunt picturile realizate de Kenneth Noland intitulate generic Chevrons, 1962-‘63. Lucrările din
expoziția de față sunt cel mai bine asociate cu op art-ul și cu unitățile cromatice semnate de Vasarely
în seriile Vonal, 1964, The Responsive Eye, 1965 sau Vega, 1968. Pornind de la construcția atent
calculată și ordonată a unităților geometrice folosite (pătrat, dreptunghi,
cerc, benzi), noutatea la Adrian Marian constă în realizarea unor diverse
structuri compoziționale, diverse intersecții de linii și suprafețe alăturate
sau intrepătrunse, cruci intersectate și paralele, cercuri concentrice, spirale
dublate... Lucrările sunt dominate de pedanteria execuției unde fiecare modul
conține o altă ecuație tricromatică, o gamă de culori cu numeroase nuanțe dispuse,
extinse gradual, și cu sugestia permanentă de extindere a câmpurilor construite
în afara suprafeței pictate.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu