Luni, 1 iunie
2015, la Galeria Calina, la vernisajul expoziției Stânga/Dreapta. Povestea unui erou oficial, autor Valeriu Schiau, curator Olivia Nițiș. Un
eveniment cu iz cazon, un tăvălug de vitejie post-belic în amintirea glorioaselor
victorii asupra memoria victimelor „fără număr”. Sunt două nivele de înțelegere
complementare. Unul este cel psihologic, dinamic, unde stau înghesiute mulțimea
de portrete de copii rezultate din urma pașilor de defilare, prin imprimări
succesive în timp, așa cum poate fi vizionat video-performance-ul din expoziție.
O plimbare îndoctrinară și cu sens dictatorial, un neîntrerupt du-te-vino al
cizmelor prin teritoriul alb-pacifist înconjurat de spațiul său negru-îndoliat,
purtătorul de uniformă militară camuflându-se abil pe fundal. Sunt cizmele care,
în final, ajung elemente statuare deasupra unei oglinzi, un ready-made
„amuletă” pentru pelerinaje belicoase. Celălalt nivel este unul fizic, dar
static prin reprezentare: agresiunea dinților unui fierăstrău circular este înțepenită
direct în peretele galeriei, cu rol de matriță pregătită pentru „imprimarea”
altor chipuri inocente, când va fi cazul. Sau, mai parșivă, prin somnolența
grenadelor din adâncul pernelor cu textură lucioasă, gata oricând pentru
mobilizarea lor explozivă. În toată această trecere în revistă a intendenței
militare consumeriste, un pluton de figurine nude masculine cu aluri ascetice
și mâini ridicate deasupra capului, stau ordonate liniar de la stânga la
dreapta pe simeză, ori așezate unele peste altele pe un stativ, ca într-o
groapă comună. Sunt ființele sacrificate fără roluri determinate de posturile militare
și/sau civile, grup de anonimi angoasați ce fac corp comun și, probabil, imaginea
adevăratului erou. O expoziție tulburătoare în concept, inspirată de eterna
relație creată între călău și victimă și, de multe ori, de contradicția trocului
identitar rezultat în mod inconștient între ei.
„(...) Bunicul artistului a luptat în al II-lea
Război Mondial ajungând la Berlin cu un ”sac” plin de decorații. (...) Avea
libertatea de a ucide și era considerat erou. Acest video-performance discută
eroismul și crimele contextuale. (...) Mersul artistului în rol oficial de
ofițer de război pe un ”teritoriu alb” imprimă portete ale copiilor uciși în
război cu tălpile gravate ale cizmelor încernăluite cu roșu. (...) Expoziția
investighează cultura violentă a războiului, eroismul conflictual și puterea dominației.
Artistul se concentrează asupra victimelor, dar mai mult asupra mecanismelor de
război, atunci când libertatea se mută de la cetățean la uniformă. (...)” – din comunicatul expoziției.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu