marți, 23 iunie 2015

ADRIAN MIHAIL MARIAN, Câmpuri cromatice


Marți, 23 iunie, 2015, la Galeria Therezia (Bastionul Cetății, Mansarda B1), a avut loc vernisajul expoziției Câmpuri cromatice, autor Adrian Mihail Marian, având „ca tematică ceea ce în anii 1950-1960 a fost numit color field, champ couleur, sau hard edge” - lucrări asemănătoare fiind realizate de Lawrence Allway (Systematic Painting) sau Victor Vasarely (Unități cromatice). În prezenta expoziție, „lucrările realizate au la bază o gamă cromatică formată din 96 de tonuri pure și 23 acromatice. Aceste culori au fost determinate spectro-fotometric determinându-se ecuațiile tricromatrice ale fiecăreia dintre ele și principalele caracteristici L-luminozitate, T-ton cromatic, S-saturație. Toate lucrările astfel realizate conțin un raport invers proporțional între luminozitatea proprie fiecărei culori și suprafața ocupată de acestea, rezultând astfel raporturile armonice (...)” – din pliantul expoziției. La finalul anilor 1940, criticul de artă Clement Greenberg, unul din susținătorii expresionismului abstract și autor al termenului Post-painterly abstraction (abstractizarea post-picturală), încurajează evitarea sugestiei de forme încadrate pe un fundal anume. Astfel își face apariția în deceniul următor stilul color field, primul stil în care spațiul este gândit ca un câmp extins în afara marginilor pânzei, cu zone mari de culori plate, solide. Câțiva ani mai târziu, denumirea de hard-edge dată de criticul, psihiatrul, poetul și curatorul Jules Langsner în anul 1959 ca urmare a unei expoziții realizate de câțiva artiști californieni, definesc picturile acestora printr-o economie de forme, cromatică densă și suprafețe netede, un stil impersonal care se îndepărtează de perioada „romantică” a expresionismului abstract. Ulterior, criticul de artă englez Lawrence Allway propune în catalogul unei expoziții de la Guggenheim din 1966, termenul systemic art, caracterizat de utilizarea unui sistem eficient de ordonare a formelor abstracte foarte simple, standardizate, de regulă geometrice, într-o singură imagine concentrată ori prin repetiția lor modulară, în conformitate cu studiile despre cibernetică și teoria sistemelor. Un exemplu de artă sistemică sunt picturile realizate de Kenneth Noland intitulate generic Chevrons, 1962-‘63. Lucrările din expoziția de față sunt cel mai bine asociate cu op art-ul și cu unitățile cromatice semnate de Vasarely în seriile Vonal, 1964, The Responsive Eye, 1965 sau Vega, 1968. Pornind de la construcția atent calculată și ordonată a unităților geometrice folosite (pătrat, dreptunghi, cerc, benzi), noutatea la Adrian Marian constă în realizarea unor diverse structuri compoziționale, diverse intersecții de linii și suprafețe alăturate sau intrepătrunse, cruci intersectate și paralele, cercuri concentrice, spirale dublate... Lucrările sunt dominate de pedanteria execuției unde fiecare modul conține o altă ecuație tricromatică, o gamă de culori cu numeroase nuanțe dispuse, extinse gradual, și cu sugestia permanentă de extindere a câmpurilor construite în afara suprafeței pictate.











(foto, din pliant)


 

marți, 2 iunie 2015

VALERIU SCHIAU, Stânga/Dreapta. Povestea unui erou


Luni, 1 iunie 2015, la Galeria Calina, la vernisajul expoziției Stânga/Dreapta. Povestea unui erou oficial, autor Valeriu Schiau, curator Olivia Nițiș. Un eveniment cu iz cazon, un tăvălug de vitejie post-belic în amintirea glorioaselor victorii asupra memoria victimelor „fără număr”. Sunt două nivele de înțelegere complementare. Unul este cel psihologic, dinamic, unde stau înghesiute mulțimea de portrete de copii rezultate din urma pașilor de defilare, prin imprimări succesive în timp, așa cum poate fi vizionat video-performance-ul din expoziție. O plimbare îndoctrinară și cu sens dictatorial, un neîntrerupt du-te-vino al cizmelor prin teritoriul alb-pacifist înconjurat de spațiul său negru-îndoliat, purtătorul de uniformă militară camuflându-se abil pe fundal. Sunt cizmele care, în final, ajung elemente statuare deasupra unei oglinzi, un ready-made „amuletă” pentru pelerinaje belicoase. Celălalt nivel este unul fizic, dar static prin reprezentare: agresiunea dinților unui fierăstrău circular este înțepenită direct în peretele galeriei, cu rol de matriță pregătită pentru „imprimarea” altor chipuri inocente, când va fi cazul. Sau, mai parșivă, prin somnolența grenadelor din adâncul pernelor cu textură lucioasă, gata oricând pentru mobilizarea lor explozivă. În toată această trecere în revistă a intendenței militare consumeriste, un pluton de figurine nude masculine cu aluri ascetice și mâini ridicate deasupra capului, stau ordonate liniar de la stânga la dreapta pe simeză, ori așezate unele peste altele pe un stativ, ca într-o groapă comună. Sunt ființele sacrificate fără roluri determinate de posturile militare și/sau civile, grup de anonimi angoasați ce fac corp comun și, probabil, imaginea adevăratului erou. O expoziție tulburătoare în concept, inspirată de eterna relație creată între călău și victimă și, de multe ori, de contradicția trocului identitar rezultat în mod inconștient între ei.  

„(...) Bunicul artistului a luptat în al II-lea Război Mondial ajungând la Berlin cu un ”sac” plin de decorații. (...) Avea libertatea de a ucide și era considerat erou. Acest video-performance discută eroismul și crimele contextuale. (...) Mersul artistului în rol oficial de ofițer de război pe un ”teritoriu alb” imprimă portete ale copiilor uciși în război cu tălpile gravate ale cizmelor încernăluite cu roșu. (...) Expoziția investighează cultura violentă a războiului, eroismul conflictual și puterea dominației. Artistul se concentrează asupra victimelor, dar mai mult asupra mecanismelor de război, atunci când libertatea se mută de la cetățean la uniformă. (...)” – din comunicatul expoziției.


Valeriu Schiau, Olivia Nițiș

















 

vineri, 29 mai 2015

Re-vedere



Joi, 28 mai 2015, la Galeria Pygmalion, expoziția Re-vedere, curatori Nathalie Hoyos & Rainald Schumacher – un eveniment-semnal pentru bienala Timișoara Art Encountries, Aparență și Esență, 1st edition, care urmează a se desfășura în perioada 3-31 octombrie 2015, la Timișoara. Bienala, organizată de Fundația Art Encounters înființată de colecționarul Ovidiu Șandor, dorește să devină „un punct de întâlnire pentru întreaga scenă artistică din România, cu scopul de a crea la fiecare doi ani un dialog viu între artişti, curatori şi publicul general despre dezvoltarea artei şi despre locul şi evoluţia artei româneşti contemporane în contextul internaţional. Având sprijinul mediului artistic, dar și al unor importante instituții naționale și locale, Art Encounters va fi cea mai amplă manifestare de artă contemporană la nivel național”.

Prefigurate de experimentele Grupului 1.1.1. și Sigma din anii ’60 – ’70, expoziția realizează o sinteză cronologică a importantelor manifestări (festivaluri) artistice în Timișoara, imediat după anul 1989. Astfel, „Devenit legendar, primul festival, Stare fără titlu, a avut loc în mai 1991, la inițiativa unui grup de tineri artiști. Plin de semnificații, titlul este tradus, ulterior, în literatura de specialitate, în variante din cele mai diverse. De la The Nameless State sau State of Mind without Title, până la State without a Title. (...) Stare fără titlu a întrunit artiști din generații diferite care, chiar și înainte de 1989, au încercat, prin acțiuni absconse sau acoperite, să rupă zăgazurile impuse de regimul totalitar. (...).”. „În anul 1992 a urmat Pământul sau Earth, la Muzeul de Artă, aflat atunci în reabilitare, au avut loc intervenții artistice și performance-uri. (...).”. „În mai 1993 s-a organizat în premieră, de către Ileana Pintilie și Sorin Vreme, Festivalul de performance cu anvergură internațională, intitulat The Eastern Europe Zone sau, pe scurt, Zone 1 (...) urmate de alte manifestări, odată la trei ani, și anume Zone 2 în anul 1996, Zone 3 în 1999 și Zone 4 în anul 2002. Ultimul, Zone 5, are loc într-un spațiu temporal și geografic mai extins, din 2005 până în 2006 (...)” – extrase din prezentarea expoziției.


Nathalie Hoyos, Rainald Schumacher, Ovidiu Șandor, Sorin Predescu