CIPRIAN CHIRILEANU

AUGUST 2008

Bienala Internaţională de Gravură Experimentală, ediţia a 3-a
Începutul unor vremuri noi în gravură!

http://www.experimentalproject.ro/

Psihologic, abordarea gravurii presupune, pe langă harul artistic dat, o excelentă stăpânire de sine şi a tehnicilor tradiţionale. Travaliul îndelung poate atinge sentimentul desăvârşirii, dar şi al monotoniei sau al timpului oprit. Ideea reproducerii unui desen a fost descoperită de chinezi, în anul 868, matriţa reprezentând o placă de lemn scrijelită, de unde şi denumirea tehnicii respective, xilogravură. În Europa a apărut în secolul al XV-lea, odată cu multiplicarea tipăriturilor lui Gutenberg. Apoi, istoria tehnicilor exclusiv tradiţionale sunt continuate prin diversitatea acţiunilor mecanice trecute printr-o presă, împreună cu iscusitele point seche (dry point, vârf sec sau ac rece), gravura cu dăltiţa, mezzotinta, aquaforte, aquatinta, toate pe plăci de metal, şi litografie (pe piatră, calcar), ultimele două folosind şi reacţiile chimice controlate ale unor acizi. Cele mai recent acceptate sunt linogravura, în linoleum, cu tehnica asemănătoare xilogravurii şi serigrafia, peste o sită de mătase. Comprimând, gravura întruchipează răbdarea tranşantă a unei linii trasate în locul ei cuvenit, iar prin apariţia tirajului, comunicarea deschide apetenţa oamenilor către artă.
Nu poţi înţelege cu adevărat gravura dacă nu o practici. Locul ei în istorie este binecunoscut, cu artişti remarcabili şi repere definitorii. Să nu uităm influenţa penetrantă a stampelor japoneze asupra impresioniştilor. Numai că arta contemporană prinde viteze electronice şi diversităţile tehnice dobândite cu trudă şi timp par lipsite de prospeţime. Mai mult, lipsa unui concept serios în gravură se poate adăposti adeseori sub comoditatea măiestriei manuale, capcana eternelor eu-uri cu aşteptări şi ne-confirmări.
Experimentele tuturor epocilor artistice au fost, sunt şi vor fi primite cu îndoială, cu nepăsare, uimire sau derută. Demersul şi acţiunile în sine sunt asociate ludicului şi neseriosului. Privirile curioase ale celor din jur devin cârcotaşe, iar cei care au darul evidenţelor, încep să numere, ca nişte ciocli, doar dimensiunea rateurilor inevitabile, materia primă în construcţia viitorului prevăzut de ei.
Pentru mulţi dintre noi, 2003 reprezintă un an ca oricare altul, cu plăsmuiri împlinite şi/sau dezamăgite deja de trecut. Cu siguranţă pentru graficianul Ciprian Ciuclea, pe atunci încă student la Facultatea de Artă din Timişoara, anul reprezintă intrarea sa în lumea bună a managementului cultural românesc şi nu numai. Gândit de câţiva ani de zile şi nopţi în urmă, conceptul unui îndrăzneţ proiect numit Bienala Internaţională de Gravură Experimentală nu exclude deloc statornicia tradiţiei. Dimpotrivă. Reuşita unui experiment presupune dobândirea temeinică a cunoştiinţelor de bază. Nu întâmplător şi tot în Timişoara, a apărut, în anul următor, o a doua bienală internaţională, de gravură mică, Graphium, eveniment ce promoveză cunoscutele tehnici clasice enunţate adineauri. Prin alternanţa lor cronologică anuală, prin excelenta susţinere conceptuală complementară, precum şi printr-o colaborare reciprocă emulativă, oraşul bănăţean are şansa de a rămâne în memoria gravurii ca fiind singura localitate cu două iniţiative grafice aparent distincte şi contradictorii în principii, pe durata a patru ani, lucru rar întâlnit în lumea artistică a secolului XXI românesc. Câteodată, visele aduc cu sine noi vise. Puţini realizează acest lucru! Primele două ediţii ale Bienalei Internaţionale de Gravură Experimentală au adunat câte 74 de gravori din 17 ţări, respectiv 40 din tot atâtea ţări. În urma jurizărilor, Malgorzata Szandala (Polonia) şi Denise Pellettier (Canada), respectiv Lisandru Neamţu (România) şi Kohsei (Japonia) sunt primii câştigători.
Dar...
Sindroamele caprei sărace şi ale circuitelor financiare dubioase sunt pline de scamatorii artistice lăturalnice, cu acte în regulă. Locurile goale din vistieria statului (sub)cultural sunt ultimele redute ale instituţiilor cultural-administrative, centrale şi locale. Genialitatea aparţine celor îmbâcsiţi de izurile politicului strâmb sau burtos, cu profunzimea generalităţilor şi răspunsurilor-clişee după cum le vine votul şi momentul. Sunt obosiţii neamului. Nicicând nu vor face faţă proiectelor care dau năvală peste ei cu viteza profesionalismului curatorial bine ţintit în realitate. Iluzia acestora de a se crede adevăraţi mecena durează cât semnătura lor, iar neînţelegerea unui proiect cultural viabil se ridică la dimensiunea zâmbetului lor ironic, discret, dintr-o singură buză, mişcare anatomică aflată în contradicţie cu virtutea entuziasmului prea-plin al iniţiatorilor de proiecte. Iar de aici, atacul asupra lor poate continua cu argumente negative... Oho!... Dar nu este momentul acum să asociez numele caprei, pârâtului nărav românesc, sau numitelor perspective culturale. Fiecare îşi poartă mutra sa născătoare, cu stoicism!
Şi de ce nu?!... Experimentele sau transferurile apar odată ce te loveşti de stufăriş.
A treia ediţie s-a mutat la Palatele Brâncoveneşti din Mogoşoaia, în anul 2008, odată cu iniţiatorul şi directorul ei, Ciprian Ciuclea fiind sprijinit de către Asociaţia EuroCulturArt din Bucureşti, curatorii Olivia Niţiş şi Mihai Zgondoiu, Andreea Micu, asistentă proiect şi Cătălin Zamfir, voluntar, fiecare stându-i alături cu aportul său personal. Tehnicile cerute continuuă imprimarea clasică, dar lasă loc oricărei modalităţi de prezentare experimentală. De la printul digital la obiect şi instalaţie, de la mişcare şi ludic, la vizionări video. Unele proiecte au fost expuse alături de un text conceptual necesar. Orice este posibil atâta timp cât o gravură reprezintă creuzetul ideilor pertinente. 72 de gravori din 28 de ţări au convins exigenţele juriului internaţional alcătuit din Liviana Dan (Sibiu) - preşedintă, Ignas Kazakevicius (Lithuania), Leszek Czajka (Polonia), Jakabhazi Alexandru şi Ciprian Chirileanu (ambii din Timişoara). Premiul Bienalei a revenit artistului mexican Miguel Angel Padilla Gomez cu lucrarea Siete de un golpe, şapte urme de pliciuri imprimate pe pânză, cu

umor sec şi ironie. Premiul Juriului este atribuit lui Ines Matijevic (Croaţia) cu Musical boxes, o prezentare video cu balerine în cutii transparente, într-o imagine extrem de sensibilă a dansului mecanic. Lucrarea Untitled, autoare Agnieszka Cholewinska (Polonia), a primit Premiul Tânărului Artist, o monumentală linogravură ce prezintă săritura unui copil pe sub o coardă iluminată pe întreaga ei lungime. O menţiune i-a fost acordată lui José Enrique Porras Gómez (Mexic) – Beehive şi Mexican mind,

poate cel mai reprezentativ proiect de îmbinare a tradiţiei cu inovaţia experimentală: o bilă de bowling gravată pe întreaga suprafaţă, aşternută apoi cu cerneală tipografică (conform tehnicii); greutatea în sine a bilei deţine suficientă presiune pentru imprimarea imaginilor pe o hârtie lungă, printr-o simplă rostogolire. A doua menţiune a fost acordată Magdalenei Uchman (Polonia) The gift – trei ambalaje din carton de diferite mărimi, imprimate şi împachetate una în alta, amintind de Matrioşca rusească. A treia menţiune: The children of Prof. Beuys, autor Anatoly Fedirko (Ucraina) – o instalaţie din cinci umeraşe peste care sunt puse halate transparente, imprimate simplu, cu atmosfera fetişului şi a sufletelor plecate. În paralel, au avut loc vernisajele câştigătorilor ediţiei precedente: Lisandru Neamţu (România), cu o instalaţie de gravură concepută scenografic, şi imprimările personale realizate prin topirea gheţii şi a cernelii tipografice, autor Kohsei (Japonia). Workshop-ul lui Ion Tiţoiu (România) confirmă legătura cu tradiţia clasică, iar în cadrul expoziţiei de gravură experimentală românească au expus graficienii Radu Buriac, Ciprian Chirileanu, Ciprian Ciuclea, Suzana Fântanariu, Ovidiu Petca, Adrian Sandu şi Mihai Zgondoiu, gravori aflaţi de mult în circuitul internaţional de profil, precum şi artişti din alte zone plastice: Ovidiu Feneş, Peter Madaras, Bogdan Raţă, Marian Zidaru şi Zoiţa, cu dorinţa respectării demersului curatorial al Bienalei. Programul dens al expoziţiilor a atras numeroşi vizitatori, iar mass-media a acordat spaţii ample în programele lor editoriale. În final, a treia ediţie a Bienalei Internaţionale de Gravură Experimentală 2008, beneficiază de apariţia unui catalog ce cuprinde corolarul acestei manifestări, prin design-ul directorului ei, Ciprian Ciuclea.
Este doar începutul unor vremuri noi în gravură!

(articol publicat in revista ALTITUDINI, nr. 30, august 2008, Bucureşti)