CIPRIAN CHIRILEANU

miercuri, 11 februarie 2009

IANUARIE 2007

Bienala Internaţională de Gravură Mică GRAPHIUM - 2006

O precizare din start: prezenţa românilor în circuitul internaţional al concursurilor de gravură este constantă, însă din numărul total de participanţi – mulţi din Timişoara, procentul grupului de premianţi, nu peste 2-3%, pare a fi insuficient pentru a reflecta potenţialul artistic existent în domeniu. În general, România artistică, ştiută adeseori în umbra lui Brâncuşi sau Marcel Iancu, se prezintă ca un desert exotic la masa universalităţii. Nu întâmplător, există, în subconştientul artiştilor români, tendinţa de a se auto-promova, de a veni în întâmpinarea celor ce îi privesc, de multe ori cu neîncredere, dintr-o parte. Din acest punct de vedere, gravura de mici dimensiuni, format A4, constituie un avantaj pentru uşurinţa cunoaşterii, a comunicării reciproce.
În diferitele ei forme de prezentare, România organizează şase-şapte manifestări internaţionale de acest gen – două dintre ele numai în Timişoara, fapt unic în Europa, pe care puţini îl ştiu – iar viaţa artistică pare vie. Dar nu nepărat pentru formarea unei anumite tendinţe, ci pur şi simplu din dorinţa de a exista în circuit, de a se prezenta şi ca ţară organizatoare. Nu e suficientă doar condiţia de creator-participant, de multe ori sărac. Dintre acestea, ajunsă la a doua ediţie, Bienala Graphium a reunit şi a expus, în perioada octombrie-noiembrie 2006, la Centrul Cultural German şi Francez, la Galeria Helios şi la proaspăta Galerie Pigmalyon al noului sediu a DCCPCN Timiş, 137 de artişti gravori dintr-un total de 160, din 31 de ţări. Unii, ca invitaţi onoare. Alţii, ca simpli participanţi. Calitatea tuturor lucrărilor primite a constituit, şi de data aceasta, o plăcută surpriză pentru juriul internaţional, format din Remo Giatti (Italia), timişorenii Nora Novak, Constantin Catargiu şi Jakabhazi Alexandru, precum şi clujenii Livius Ilea şi Ovidiu Petca, ultimul fiind iniţiatorul cunoscutei bienale internaţionale ardelene, reuşind deja să se impună în rândul gravorilor de pretutindeni.
Ca implicat direct în organizare, dar şi ca un observator obiectiv, am constatat o oarecare dificultate în alegerea gravorului premiant. Din numărul iniţial de 16 artişti propuşi pentru premiul ediţiei a doua, au fost aleşi Slawomir Grabowy (Polonia), Masaaki Ohya (Japonia), Adrian Sandu (România) şi Ayrat Teregulov (Rusia). Toţi aceştia au confirmat performanţă belgianului Martin Baeyens, care şi-a adjudecat

şi trofeul (o sculptură semnată de Dan Roşca) ediţiei proaspăt încheiate. Cei ce au reuşit să vadă expoziţia finală a Bienalei Graphium 2006, au putut percepe, în ciuda denumirii de „gravură mică”, monumentalitatea lucrărilor premiate, una simplă şi solemnă prin abordarea lor plastică.
Alături de complementara sa, Bienala de Gravură Experimentală – iniţiator, graficianul Ciprian Ciuclea, un gravor timişorean cunoscut mai degrabă în afara ţării – Bienala Graphium este cea mai amplă manifestare plastică internaţională organizată de Uniunea Artiştilor Plastici, filiala Timişoara, la propunerea atelierului de gravură omonim. Atelierul după care a fost botezată bienala, înfiinţat în anul 1980, s-a identificat până mai ieri cu maestrul profesor Constantin Catargiu, cunoscut promotor al tehnicilor tradiţionale ale gravurii, dar şi al lungului şir de studenţi ai Facultăţii de Artă timişorene. Aşadar, prin organizarea celor două bienale amintite, Timişoara a deschis sezonul prezenţei artiştilor internaţionali consacraţi, încă în viaţă, care adună împreună zeci de premii internaţionale, ca un garant al obiectivelor bine gândite şi îndeplinite. Lucru deloc neglijabil, având în vedere restrânsele posibilităţi financiare ale instituţiilor municipale şi judeţene în măsură să decidă mersul, cât şi demersul artei îndreptate spre adevărata valoare şi onor publicului iubitor sau cunoscător de artă plastică.
Amintesc doar expoziţiile invitaţiilor de onoare prezente la cele două evenimente internaţionale din Timişoara, între anii 2004-2006: Denise Pelletier (Canada), Marika Polasek (Franţa), Margret Sander şi Alfred Heinz Kettmann (Germania), Remo Giatti (Italia), Yoshizumi Toshio şi Kohsei (Japonia), Malgorzata Szandala (Polonia), Lia şi Ioan Cott (România), Milan Stanojev (Serbia) şi Eszik Alajos (Ungaria).
Poate fi considerată această enumerare un succes?
Da, căci lista este şi va fi deschisă anilor ce vor uma.