CIPRIAN CHIRILEANU

MAI 2008

„Fluturi în arcadă” şi alte expoziţii

Având acelaşi nărav sensibil, Sorin Nicodim pansează simezele Palatului Administrativ în tehnica picturii şi a desenului. De-o parte, într-o serie de peisaje domolite de mătasea pastelurilor dinadins tocite de umiditate, formele stau bine aşezate în perspective aeriene. În cealaltă parte, contrastul aşezat ale unor compoziţii abstracte de atelier, unele cu simple trasee liniare, altele cu nuanţe şi înţelesuri mai complexe. Şi, deodată, privirea unui vultur, deseori în pulberea cromatică al aripilor unor Fluturi în arcadă, ... în noapte sau ... în Yuka.

Cu un pic de nisip, câteva pătrate aurite şi unele colaje, Nora Blaj Demetrescu transformă Galeria Helios într-o... gară uitată. Galbenul este al aşteptării, roşul se asociază întâlnirii sau despărţirii, iar albul se joacă prin aburii lunii. Negrul, în schimb, nu! negrul este al cărbunarului. Sunt doar cei patru pigmenţi principali ai expoziţiei, amestecaţi de pictoriţă în compoziţii exclusiv abstracte, în fugă şi cu titluri hazardate, precum pe-trecerea eternului călător. Din când în când, scrisul de mână din unele lucrări, un rebus adresat persoanei lăsate în urmă.

Dă-i omului o sămânţă, într-o zi. Peste o lună, cadou un litru de apă Simonei Nuţiu Gradoux, în Galeria Calina. Şi uite aşa, omul se face remarcat. Cine ştie cât a vorbit artista cu plantele, căci Anomaliile ei vegetale devin, prin metamorfoze, parteneri ai cunoaşterii trupului uman. Într-o tehnică ready made experimentală şi poliuretanică, textura frunzelor de varză creează un inedit limbaj bi- şi tridimensional al interiorizărilor gestuale. Astfel, arhitectura dinamică al dihăniilor descuamate pot îmblânzi doar îndureraţii fricilor ancestrale ale naturii, sau pe cei închinaţi mitologicului cu iz de science-fiction, unde omul-varză este prototipul narcisistului, oglinda propriilor sale gânduri.

În Galeria Helios, au poposit, de această dată, doi artişti. Cu sculpturi din lemn, metal şi cuie, Semnele lui Matei Gaşpar sunt dominate de forme sau intervenţii ulterioare ale triunghiului, pătratului şi cercului, ca module ale schiţelor repetitive. Cu pensula, dalta sau sudura... Monumentalitatea unei structuri din bârne solide, aparent firave, precum şi poliedrele din lemn cu dimensiuni succesive având suprafeţe pictate, sunt construcţii în secţiuni de aur ale uriaşilor cărora le plac sensurile geometrice şi jocul scenic al matematicii primare. Pe simeze, Camil Mihăescu expune, la fel de monumental, Imagini ale timpului. Print-urile digitale transmit ecouri ale elementelor arhitecturale gotice, prin transparenţa elementelor compoziţionale. Cheia de boltă o formează portretele gânditoare, graţia feminină, dar mai ales mâinile cu riduri aproape sculptate, mâini ce se învârt în ritmul unei hore. O îmbinare strălucită între clar-obscurul marilor maeştri renascentişti şi viziunea virtuală a unui calculatorist contemporan.

Renaşterea Bănăţeană – supliment Paralela 45, 6 mai 2008