CIPRIAN CHIRILEANU

SEPTEMBRIE 2008

Culori de august

Un inedit ansamblu de înţelesuri plastice feminine, la Galeria Helios, s-a materializat prin prezenţa a două artiste: Magda Nica (Italia) şi Claudia Mandi şi expoziţia lor, Roma – Timişoara, Zbor direct. Picturile Claudiei sunt asociate eroticului şi exprimării expresioniste, cu femei decupate apoi ataşate direct simezelor. Unele au chip oniric diurn, pictate pe ambele feţe şi atârnate ca pentru a sugera călătoria unor gânduri. Într-o exprimare decorativă şi cromatică asemănătoare picturilor, lucrările din sticlă ale Magdei amintesc, deşi nu asta a fost intenţia lor iniţială, de formele unor aripi singulare, fragile şi delicate în alegerea texturii şi al pigmenţilor, expuse ca într-un insectar. Intercalate, peste două plase întinse vertical sunt ataşate diferite accesorii ale sexului frumos (brăţări, coliere etc) ce trimit ingenios spre mrejele unei posibile îndrăgostiri la care niciun bărbat nu-i mai poate face faţă. Doar să-şi ia şi el, zborul...

Tot la Helios, începând din august, sunt expuse picturi şi sculpturi în bronz, fier şi sticlă semnate de 29 de plasticieni ai oraşului Pécs (Ungaria). Lucrările conţin influenţe abstracţioniste, raioniste (Mosonyi Tamás – Post-postament I-II) şi realist-fotografice (Mátis Rita – Această după-masă e obositoare, Bicsár Vendel – Floare de tei, sculptură în bronz), în griuri calme (Erdös János – Pământ) dar şi în culori vii, strălucitoare, asemănătoare fovismului (Tari Esyter – Intrigi, Syilágy Syilárd – Dispută) sau expresionismului în sculptură (Vanyúr János – Cal, bronz, Jarmeczky István – Minutele momentului, fier sudat). În pofida limbajul plastic divers, caracteristic unei expoziţii de grup numeros, ansamblul pare unitar, nederanjând parcursul vizual.

O expoziţie concepută ca loc de pelerinaj, pentru fiecare dintre trăitorii acestui oraş, la Muzeul de Artă: Timişoara în stampe. Personal, adaug: cu respect. Istoria şi cultura fortăreţei înconjurate de ape şi ţânţari pare solitară şi mult prea timidă, chiar dacă mai-marii militari ai secolelor XVII-XVIII n-au fost de acord cu aceasta, ea fiind cucerită de doar două ori, de oştile a două mari civilizaţii expansive: orientale prima, occidentală cealaltă. Gravurile, realizate cu acul şi dăltiţa, pe placă de cupru sau pe lemn (xilogravură), sunt semnate de Gotfriet Rog, C. Benoist, Jan Huchtenburg, Gaspar Boutats, Gabriel Bodenehr, Melchior Hafner, Hans Johann Sibmacher şi mulţi anonimi, reprezintă mărturiile unui interes strategic prin artă. Cea mai veche dintre imagini îi aparţine lui Paulus Fürst, din 1638. Deasemenea, portretele lui Hassain Paşa, Mehmet Paşa, Eugeniu de Savoya şi Zsigmond Bathory se înscriu în seria de argumente îndreptate spre dezvoltarea unei cetăţi cosmopolite.

În organizarea Muzeului de Artă, un grup de artiste din Germania, ataşate de aparatul fotografic, Verena Landau, Ruth Habermehl, Sabine Dehnel, Barbara Flatten şi un concept bine pus la punct, Transformidable, ţintesc realitatea, cu puternice lovituri virtuale şi asocieri stranii. Personajele reale şi fundalurile tuturor lucrărilor nu sunt cele de lângă noi; ele conservă percepţia unui alt tărâm, paralel. B. Flatten profită de mişcarea corpului uman, obiectivul surprinzând entităţi fantasmagorice înceţoşate. S. Dehnel ne trimite un salut ingenuu, prin intermediul unei încântătoare copile, cu spatele la marea din plastic albastru şi valuri din vată albă. R. Habermehl este super-fericită de colajul unor bucăţi de peisaje în alb-negru ce înghit diverse elemente colorate. Picturile grizate ale lui V. Landau sunt cópii după instantanee fotografice cu per(s)oane fără gări, expresie a no man’s land-ului. Cu o remarcabilă intenţie idilică generală, formidabilele transformări sugerează deşertăciunea speranţelor şi/sau tristeţea solitudinii într-o viaţă lipsită de dureri, dar condusă de artificial.

Renaşterea Bănăţeană – supliment Paralela 45, 2 septembrie 2008