CIPRIAN CHIRILEANU

FEBRUARIE 2008

Slalom printre simeze

Cel ce simte ceva şi nu ştie încă ce este, dar crede, a înţeles prea bine expoziţia soţiilor Corban, Delia şi Vlad, la Galeria Helios. Doar în timpul somnului auzim îngânarea vorbelor, simţim atingerea viselor proprii sau ne vedem plutind peste nori. Sculpturile Deliei, proaspăta câştigătoare al Salonului UAP Timişoara 2007, ne invită la o clipă de meditaţie. Pe oricare din pernele de lemn, cu dantelă de rugăciuni, se pot vedea urme de sfinţi. Aici, şi icoanele pot dormi, liniştite... Tăcerea este prelungită de dimensiunea orizontală, statică, dar mai ales prin conţinut, de desenele lui Vlad: cavitatea unui clopot nemişcat, un peşte imens şi dinamicul dialog frontal dintre doi îngeri. Distanţa dintre ei dar şi lungimea aripilor lor, transmit mai mult decât un simplu zbor. O expoziţie în acord cu postul Crăciunului.

Suzana Fântânariu se Re(în)semnează din nou, de data asta cu o amplă expoziţie-retrospectivă, la Muzeul de Artă. Temele ei binecunoscute timişorenilor, dar şi întregii mişcări artistice, copleşesc prin modernitate, arhaicul. Prin exprimări originale, componentele de bază ale anatomiei corpului (trup, figură, mâini) se înscriu în vasta temă filosofică a civilizaţiei umane: viaţa. Sentimentele expoziţiei se refugiază într-o tentă a singurătăţii, într-o pustietate al cuvântului încă nevorbit sau al gesturilor timid exprimate, în regăsirea speranţei. E lupta dintre a fi şi a nu fi, a purta o taină şi a nu o rosti. Mai mult, este re(în)semnarea existenţei, acolo unde doar omul îşi poate alege începutul şi sfârşitul, dăruit drept ofrandă, eternului.

Podul artistului Pavel Vereş, din Galeria Calina, abundă în mister. Imaginile expuse prin fotografii, mixed media sau colaje, sunt prezentate ca instantanee ale unei lumi paralele, în trecut sau în viitor. Fiecare dintre elementele compoziţionale au câte o poveste: structura interioară al acoperişului, obiecte uitate şi învechite, zborul porumbeilor, praful pulverizat la fiecare mişcare, personajele casei etc, se introduc enigmatic drept entităţi (i)reale. Par fantome sau îngeri. Cel care trece în/din această dimensiune, descifrează prezentul ca pe un labirint unde noi întrebări îşi au rostul lor. Precum tehnica abordată de artist, spaţiul virtual se primeneşte de înţelesuri apropiate gândurilor. Ajutate şi de câte o fantă de lumină, adesea memoria ia forma sufletului.

Graficiana Felicia Selejan expune la Palatul Administrativ (etajul I) o poezie personală dedicată ritmului plastic decorativ. Prin colaj, module ce amintesc forma unor ferestre, de diferite dimensiuni, construiesc punţi peste ceruri, bolte deasupra pământului sau dealuri. Contrar suprafeţelor relativ mici ale lucrărilor, există tendinţa monumentalului prin simpla rânduire geometrică, ascendentă sau descendentă, în gol sau în plin (Interferenţe, Plural-Singular, Iluminări etc). Spaţiul rămas liber aduce respiraţie conglomeratului, precum cerul dimprejurul turnului Babel. Înţelegând aceste lucrări, altele ni se înfăţişează ca fiind conţinute de un alfabet secret în limbaj liber, cu forme mozaicale, aşternute prin tehnica colajului sau ca un text herioglifat.

Etajul II al Palatului Administrativ găzduieşte Salonul Anual al Asociaţiei Artiştilor Plastici Romul Ladea, 2007. Câteva peisaje, portrete, naturi statice etc fără intenţii performante, dar cu preocupări constante, atestă sinceritatea acestui palier artistic. Precum Henri Rousseau, fiecare dintre ei se doresc Vameşii propriilor lor trăiri artistice, cu permanenta nostalgie al dacă-ului de n-ar fi fost, ceea ce sunt... Ce loc mai frumos poate fi decât în faţa şevaletului?

(Renaşterea Bănăţeană – supliment Paralela 45, 5 februarie 2008)