IANUARIE 2008
Salonul Artelor Vizuale Timişoara 2007
Organizat de Uniunea Artiştilor Plastici – Filiala Timişoara, Salonul Artelor Vizuale din acest an a dat oareşce fiori... Cu destulă greutate, puţin peste o sută de artişti au trecut de furcile caudine ale membrilor juriului, format din Viorel Toma (preşedinte), Constantin Catargiu şi Ion Oprescu, curatorul Salonului fiind Constantin Răducan. Câştigătoare bine-meritată a fost aleasă Delia Corban, cu lucrarea purtând titlul Creştinare: o sculptură pe cât de simplu şi minuţios lucrată (o bârnă din lemn, ascuţită în partea ei superioară, având 172 cm înălţime, 16 cm lăţime şi 7 cm grosime), pe atât de penetrantă, prin mesaj şi formulă de expunere. Privită de aproape, lucrarea pare monumentală, ca un obelisc. Zona centrală, şlefuită cu fineţe în uşoare valuri, cât suflul unui cuvânt, lasă libertate unicului simbol, peştelui, iar malurile apei liniştite şoptesc fragmente chirilice dintr-o rugăciune. Expoziţia Salonului, reflectând numeroasele individualităţi de creativitate ce compun, în prezent, comunitatea plastică timişoreană, dar şi teme sau tehnici de reprezentare din cxele mai variate, prezintă, pe mai departe, certitudinea continuării cu viitoare ediţii, decembriste, în aceleaşi săli ale Muzeului de Artă Timişoara. Deasemenea, prezenţa tot mai numeroasă a plasticienilor tineri pe lângă cei consacraţi, aduce noi garanţii calităţii jurizării exigente.
Salonul Artelor Vizuale Timişoara 2007
Organizat de Uniunea Artiştilor Plastici – Filiala Timişoara, Salonul Artelor Vizuale din acest an a dat oareşce fiori... Cu destulă greutate, puţin peste o sută de artişti au trecut de furcile caudine ale membrilor juriului, format din Viorel Toma (preşedinte), Constantin Catargiu şi Ion Oprescu, curatorul Salonului fiind Constantin Răducan. Câştigătoare bine-meritată a fost aleasă Delia Corban, cu lucrarea purtând titlul Creştinare: o sculptură pe cât de simplu şi minuţios lucrată (o bârnă din lemn, ascuţită în partea ei superioară, având 172 cm înălţime, 16 cm lăţime şi 7 cm grosime), pe atât de penetrantă, prin mesaj şi formulă de expunere. Privită de aproape, lucrarea pare monumentală, ca un obelisc. Zona centrală, şlefuită cu fineţe în uşoare valuri, cât suflul unui cuvânt, lasă libertate unicului simbol, peştelui, iar malurile apei liniştite şoptesc fragmente chirilice dintr-o rugăciune. Expoziţia Salonului, reflectând numeroasele individualităţi de creativitate ce compun, în prezent, comunitatea plastică timişoreană, dar şi teme sau tehnici de reprezentare din cxele mai variate, prezintă, pe mai departe, certitudinea continuării cu viitoare ediţii, decembriste, în aceleaşi săli ale Muzeului de Artă Timişoara. Deasemenea, prezenţa tot mai numeroasă a plasticienilor tineri pe lângă cei consacraţi, aduce noi garanţii calităţii jurizării exigente.
(Renaşterea Bănăţeană – supliment Paralela 45, 7 ianuarie 2008)
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu