CIPRIAN CHIRILEANU

OCTOMBRIE 2008

Cromatici de toamnă

Atmosferă şi stânci, stânci şi culori, culori şi alb. Mai departe: alb şi albastru din cer, cer şi verde din natură... Negru? Puţin. Este un calambur al continuităţii, nedesprinsă de realitatea taberei internaţionale de pictură-sculptură de la Dubova-Mraconia - ediţia a XXVII-a, găzduită de Muzeul de Artă din Timişoara. Pictorul şi iniţiatorul taberei, Ioan Mercea (Drobeta Turnu Severin), în colaborare cu Fundaţia Rubin, găsesc permanente resurse şi plăceri cromatice să susţină întâlnirile cu natura ale fiecăruia dintre participanţi – în această ediţie, 45, din cinci ţări. Libertatea este dată de nuanţe şi forme, niciodată aceleaşi, deşi filonul peisajului acvatic-stâncos, motiv local devenit deja clasic, cuprind aşezămintele statorniciei. Fabulosul rămâne singurul vameş plastic ce ia la control bagajul interpretativ divers al artiştilor, unde apa şi norii, în continuă mişcare, se risipesc printre lucrări.

Abile şi pătrunzătoare jocuri „de-a v-aţi ascunselea”, în expoziţia lui Alexandru Rădvan (Bucureşti), la Galeria Calina: Zeus şi Europa, amândoi greci şi goi, aproape halucinant purtaţi la limita în care nu mai ştii cum este povestea de dragoste adevărată. Cu o reprezentare zgârgită a culorilor, dar nu lipsit de picturalitate şi pricepere anatomică sculpturală, artistul zămisleşte interferenţe perverse bine asumate şi bine intenţionate, alături de păcatul umed şi corupător ale unor limbi sau mângâieri. Totul este tributar eroticului, tristeţii sau jocului morbid dinainte bine-cunoscut. Totul pare atins doar de mental şi priviri care nu se văd, dar se ştiu. Şi de o Europă al acceptării totale, melancolice, ticsită de un Taur omniprezent, câtodată romantic, alteori sacrificat. Ademenitoare, coarnele rămân singurele dureri personale, sau Universale, n-are importanţă! rămăşiţe ale unui trup viguros devenit acum domestic şi pustiu.

La Galeria Helios expune Nicolae Ungar (Reşiţa), un iubitor al culorii şi al peisajului. Destul de spontane, cu uşurinţa pictorului care ştie de la început ce finalitate au stropii, tuşele largi sau formele aleatorii, lucrările sunt, totuşi, tributare abstractului liric. O bucată de pământ, grupuri fărâmiţate de verdeţă şi ambianţa compactă a cerului, aşezate în perpective aeriene adeseori monumentale şi bine conturate, sunt principalele elemente ale autorului. Sensibilitatea transpare prin echilibrul cromatic cald-rece, iar sugestia limpezirii prin simplitatea negrului şi albului. O expoziţie gestuală, cu născocirea imaginilor de fiecare dată noi şi plăcerea clipelor trăite.

O expoziţie de sculptură şi artă digitală, Fragmente, autor Geo Goidaci (Germania), în continuare, tot la Galeria Helios. Împărţită clar în două exprimări plastice de sine stătătoare, figura umană reprezintă preocuparea primordială a artistului. Dominată, în sculptură, de marmuri de dimensiuni relativ mici, materialitatea portretelor sunt intens şlefuite până la catifelare. Particularitatea figurilor o reprezintă anumitele zone unde, ori sunt lăsate accidental texturile abrazive ale ruperilor, ori sunt deformate prin aplatizare sau tăiere fermă. În schimb, grafica digitală oferă chipului posibilitatea camuflării prin linii pixelate, precum interiorizările neutre ale unui alergător prin trasee labirintice, fără intrări şi ieşiri. O prezenţă oarecum atipică, fragmentată de o personalitate artistică duală.

Lucrări de grafică şi pictură purtând semnătura lui Vlad Corban, Galeria Etaj II a Palatul Administrativ Timiş. Compoziţiile, statice sau închise, lipsite de detalii, folosesc simboluri creştine înţelese mult mai profund în tradiţia rurală, acolo unde pâinea, peştele, aripa şi clopotul, reprezentate simetric, devin amprente ale unui pendul ce nu se va opri niciodată. Precum veşnicia. Foarte sensibilă, cu mult alb ca din nori şi o anumită însingurare, expoziţia găseşte spaţii conceptuale şi senzaţia levitării.

(Renaşterea Bănăţeană – supliment Paralela 45, 7 octombrie 2008)